Data de 1 ianuarie 1993 a fost marcată de separarea auto determinată a Cehoslovaciei în două state independente (Republica Cehă și Slovacia). Pentru mulți oameni, evenimentul a fost și este cunoscut și sub numele de Divorțul de catifea (fără violențe), o referire la Revoluția de catifea din 1989, care a dus la sfârșitul domniei Partidul Comunist din Cehoslovacia.
Cehoslovacia a fost o alianță creată în urma dizolvării Imperiului Austro-Ungar din sfârșitul Primul Război Mondial. Astfel, în 1918, a avut loc o întâlnire în Pittsburgh (Pennsylvania, Statele Unite) unde viitorul președinte cehoslovac Tomáš Garrigue Masaryk și alți oficiali cehi și slovaci au semnat Acordul de la Pittsburgh. Acesta promitea formarea unui stat comun, format din două națiuni egale: slovaci și cehi.
Însă, oficialii au trecut peste limitele acordului și au făcut din Cehoslovacia o singură națiune, chiar dacă unii cetățeni slovaci nu au fost de acord, scrie Wikicro.
Încercările Cehoslovaciei
În martie 1939, Adolf Hitler a transformat Republica Slovacă într-un stat satelit al Germaniei cu suveranitate limitată. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Cehoslovacia a fost ocupată de către Uniunea Sovietică, care a supravegheat reunificarea în A treia Republică Cehoslovacă.
Mai apoi, în 1968, Dreptul constituțional al federației a restabilit o structură federală oficială de tip 1917. După, în anii 1970, Gustáv Husák, primul secretar al Partidului Comunist din Cehoslovacia, în ciuda faptului că era el însuși slovac, a întors cea mai mare parte a controlului la Praga. Această abordare a încurajat o regenerare a separatismului după căderea comunismului.
Astfel, mai multe partide importante slovace au decis să susțină și să promoveze o formă mai slabă de coexistență între Cehia și Slovacia. Dar, pentru a menține identitatea unui stat unitar și funcțional, guvernul a cerut un control continuu de la Praga.
Separarea Cehoslovaciei
Însă, situația nu a rezistat foarte mult timp, iar pe 17 iulie 1992, parlamentul slovac a adoptat declarația de independență a națiunii slovace. În cele din urmă, șase zile mai târziu, Vaclav Klaus (liderul Cehiei) și Vladimir Mečiar (liderul Slovaciei) au fost de acord să dizolve Cehoslovacia în cadrul unei întâlniri din Bratislava.
Scopul negocierilor a trecut la realizarea unei diviziuni pașnice. La 13 noiembrie, Adunarea Federală a adoptat Legea Constituțională 541, care a legiferat împărțirea proprietăților între cele cehe și slovace. Prin Legea constituțională 542, adoptată la 25 noiembrie, au fost de acord cu dizolvarea Cehoslovaciei începând cu 31 decembrie 1992.
Această scindare a avut loc fără violență (de unde provine și termenul de „catifea”), la fel ca „Revoluția de catifea „, care a precedat-o și care a fost realizată prin demonstrații și acțiuni pașnice masive.
Dizolvarea Cehoslovaciei s-a desfășurat în contrast cu alte despărțiri post-comuniste, precum Uniunea Sovietică și Iugoslavia. De altfel, Cehoslovacia este singurul fost stat al blocului estic care a avut o despărțire în întregime pașnică.