Tratatul de la Berlin este unul dintre cele mai importante tratate din istoria României. În urmă cu 144 de ani ne era recunoscută independența de jure, având în vedere modul în care țara noastră a contributi la războiul ruso-turc din 1877-78. Atunci am fost obligați să acceptăm un schimb teritorial: regiunile Cahul, Bolgrad și Ismail pentru Dobrogea.
Războiul ruso-turc din 1877-78 sau după cum mai este cunoscut în istoria națională, Războiul de Independență, a fost un conflict militar între Imperiul Otoman și Imperiul Țarist. România a intrat în război după ce țarul i-a cerut lui Carol I să tranziteze teritoriul național cu trupele sale. Carol i-a zis că o va face doar dacă Rusia va recunoaște independența României. Astfel, alături de ruși, am mers la război împotriva otomanilor.
Strategia rușilor din Bulgaria
În contextul războiului, Imperiul Țarist a pus presiune pe otomani în semnarea păcii de la San Stefano, care a avut loc în luna martie a anului 1878. Tratatul era o încălcare a convenției de la Budapesta, deaorece în urma sa lua naștere un stat bulgar independent care se întindea de la Marea Neagră la Marea Egee, perioadă în care bulgarii se raportează la Bulgaria Mare.
Schimbările teritoriale ale tratatului de pace de la San Stefano, sursă foto Wikipedia
Acel stat artificial propus de Rusia rezolva problemele sale de acces la Marea Mediterană, lucru realizat de marile puteri ale vremii, Marea Britanie, Franța și Germania, încă de la primele momente de la semnare. Tratatul nu a fost recunoscut fix din cauza faptului că punea pe picioare o Bulgarie mult prea puternică, cu o influență rusească covârșitoare, care putea rezulta în crearea unor baze militare cu deschidere la Marea Egee. Pe lângă asta, tratatul recunoaștea independența Serbiei, Muntenegrului și României. Totuși, în acest context, tratatul de la San Stefano alarmează scena internațională, motiv pentru care Rusia începe să fie presată de Austro-Ungaria și Marea Britanie, care formează o coaliție ce contestă veridicitatea sa.
Rușii sunt îndulciți de britanici prin semnarea mai multor acorduri comerciale, ajungând să renunțe la Bulgaria Mare, mai ales în contextul în care nicio putere a vremii nu accepta planul. În aceeași perioadă Marea Britanie semnează un acord cu Imperiul Otoman prin care se angajează să respecte integritatea asiatică a țării.
Congresul are loc în lunile iunie și iulie ale anului 1878, tratatul final fiind semnat pe data de 13 iulie 1878. Având loc la Berlin putem observa rolul jucat de Germania la nivel european la vremea respectivă. Congresul a fost patronat de către cancelarul Bismark, care ia rolul de mediator între ruși și otomani. La sfârșitul congresului, rușii ajung să considere că tratatul a fost o „umilire diplomatică”, în timp ce otomanii îl condamnă pe Bismark pentru simpatii cu țarul. Ce e clar, România a fost schimbată în urma tratatului de pace de la Berlin.
Condițiile independenței
Au existat unele elemente care ne-au condiționat independența la tratatul de pace de la Berlin. Reprezentanții României la congres au fost Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu.
- Acceptarea schimbului teritorial Dobrogea – Cahul, Bolgrad și Ismail, cu Rusii; în urma Convenției de pace de la Paris din 1856, marile puteri luau decizia de a retroceda principatelor, mai precis Moldovei, teritoriile Cahul, Bolgrad și Ismail, adică deschiderea la Marea Neagră a provinciei, după ce fuseseră anexate de ruși. Rușii cer după la congres realizarea unui schimb teritorial pentru regiunile respective: României să îi fie acordată Dobrogea, care era sub stăpânirea Imperiului Otoman de când o pierduse Mircea cel Bătrân, iar ei să primească cele trei județe din sudul Moldovei. Tot atunci am primit și dreptul asupra Insulei Șerpilor.
- Modificarea articolului 7 din constituție. În constituția din 1866, adoptată la câteva luni după venirea lui Carol I în țară, cetățenia română era condiționată de apartenența religioasă la unul dintre riturile creștine. Dacă erai musulman, evreu sau budist, nu puteai să devii cetățean român. La tratat, germanii ne cer modificarea acestui articol, în condițiile în care nu se poate vorbi de o „discriminare” în epocă, deoarece toate statele europene aveau texte legislative care nu permiteau evreilor sau musulmanilor să fie cetățeni.
La începutul articolului am spus că independența României a fost recunoscută de jure, adică din punct de vedere oficial, diplomatic. Recunoașterea de facto a României ca stat independent a avut loc în 1881, când Carol I a fost încoronat ca rege, iar țara noastră și-a schimbat statutul în Regatul României.
Încă din primii ani autoritățile au făcut demersuri speciale pentru integrarea economică a Dobrogei. Avem un articol despre modul în care a evoluat economia dobrogeană aici.
