Ziua națională a Franței a rămas simbolica comemorare a începutului revoluției franceze, ziua de 14 iulie, când în anul 1789 are loc căderea Bastiliei. Revoluția a dus la căderea monarhiei și schimbarea regimului într-o republică, rămasă în istorie drept prima republică franceză.
Un punct de cotitură pentru istoria europeană, revoluția franceză a rămas în mentalul colectiv al continentului drept unul dintre cele mai importante momente în formarea și promovarea conceptului de națiune. Revoluția franceză a reprezentat o schimbare de mentalitate în rândul maselor, o trecere de la sistemul monarhist la cel republican prin punerea pe primul loc a națiunii. Pentru prima dată în istoria europeană, cetățenii au mărșăluit la război scandând „Pentru francezi”, expresie simbolică prin care se traduce renunțarea la cultul monarhiei (când se pleca la război în epocă militarii scandau în numele regelui sau în numele țării, nu în numele întregului popor).
Căderea Bastiliei
Bastilia era o închisoare politică de tip fortăreață în care erau condamnați diverși opozanți ai monarhiei. Aflându-se în Paris, Bastilia reprezenta și un simbol al puterii și autorității coroanei de la Versailles. Pe data de 14 iulie 1989 revoluționarii francezi au luat cu asalt închisoarea, confiscând armele găsite și fortăreața propriu-zisă. A fost unul dintre momentele de cotitură ale istoriei franceze, iar obiectivul principal al revoluționarilor a fost de a pune mâna pe cele 30.000 de arme aflate în Bastilia.
Țara se confrunta cu o perioadă de criză economică din cauza implicării în revoluția americană dar și a politicii fiscale duse de Louis al XVI-lea. Avântul revoluționarilor a fost atât de puternic încât mesajele lor au ajuns să fie transmise rapid în întreg regatul.
Semnificația revoluției franceze
Căderea Bastiliei a fost simbolul prin care oamenii de rând au înțeles că puterea lor la un loc poate influența modul în care țara este condusă. În anii revoluției franceze, dar și după, are loc nașterea naționalismului ca ideologie. Această tranziție provoacă schimbări majore în mediul politic dar și social, cea mai importantă dintre ele fiind faptul că războaiele încep să fie purtate între națiuni și împotriva altor națiuni, nu doar din ambițiile expansioniste ale regilor.
După căderea Bastiliei sunt adoptate mai multe seturi de legi și drepturi ale cetățenilor francezi și se stabilește faptul că suveranitatea poporului și egalitatea în fața legii sunt principiile fundamentale ale statului. În iunie 1971 regele Ludovic al XVI-lea încearcă să fugă din țară, iar revoluția începe să se extindă pe plan internațional. Un an mai târziu, Maria Antoaneta cerea la Pillnitz intervenția unanimă a marilor puteri europene pentru reprimarea revoluției și restabilirea autorității în stat. Ideea revoluționară începe să fie transpusă în politica externă europeană, iar impactul său este ireversibil, influențând majoritatea mișcărilor de emancipare din secolul XIX.
Regimul revoluționarilor avea ca scop distrugerea ordinii sociale medievale, bazându-se pe o reformă de la firul ierbii, adică de la statutul social și starea socială a națiunii.
20 de ani de la tentativa de asasinare a lui Jacques Chirac
Tot astăzi se împlinesc și 20 de ani de la tentativa de asasinare a președintelui francez Jacques Chirac. Maxime Brunerie, un criminal francez și activist neo-nazist, a încercat să-l asasineze pe președintele Jacques Chirac în timpul unui eveniment de sărbătorire a căderii Bastiliei.
„Bărbatul a scos o pușcă încărcată complet dintr-o carcasă de chitară și a tras o singură lovitură înainte de a fi aruncat la pământ. El a tras în timp ce președintele Chirac, călare într-un jeep cu capul pe geam la doar zeci de metri distanță, saluta trupele la începutul unei parade militare pline de fast la Paris pentru a sărbători Ziua Bastiliei.
Strigătele de alarmă din partea membrilor mulțimii de-a lungul pietonalei mărginite de copaci a Champs-Elysees au alertat aparent poliția, care s-a luptat la pământ cu asasinul. Nu au fost raportate răni. Un oficial guvernamental a spus că bărbatul înarmat a încercat să se împuște după atac”, scria The Guardian în urmă cu 20 de ani