Banca României „a luat naștere” pe data de 17 Februarie 1866, în urma semnării unui decret de către domnitorul în Alexandru Ioan Cuza în anul 1865. Această instituție a fost „clădită” prin transformarea filialei din București a Băncii Imperiului Otoman.
Banca României l-a avut ca președinte pentru prima oară pe Ion Ghica.
Instituția bancară a avut, la începuturile sale, o bază financiară formată din capital străin, majoritar englez și francez. Astfel, banca i-a avut ca principali acționari pe E. Grenfell, care a fost un asociat al bancherului evreu londonez Morgan, și pe evreul francez Isaac Pereire, care a fondat cartelul bancar Société Generale.
Cei doi au deținut, de fapt, și fosta Banque Imperiale Ottomane din Istanbul, motiv pentru care Banca României figura drept filială a instituției din Istanbul, scrie Jurnalul de Argeș.
În ce consta sistemul de creditare
Liberalii, conduși la acea vreme de Alexandru Ioan Cuza, au redactat în programul din 1867 un text de lege care reflectă modul în care se organiza sistemul de credit.
„Vom îmbunătăţi finanţele noastre mai cu deosebire, îndată ce vom organiza creditul prin bănci agricole şi comerciale, cari să ridice comerţul, industria, agricultura, să le dea viaţă prin stimularea şi înlesnirea transacţiunilor private, precum şi a lucrărilor publice ale Statului şi ale judeţelor„, căci „fără…institute de credit, un stat nu poate prospera”, se arăta în document.
Înlăturarea capitalului străin
După mai mulți ani, oficialii au dorit ca Banca României să funcționeze în baza unui capital intern, lucru care s-a și întâmplat, chiar dacă a existat un lobby puternic al investitorilor străini (care erau dispuși să asigure instituției un capital străin).
Astfel, în anul 1880, Banca Națională a României a fost înființată ca bancă centrală, având ca model instituția centrală din Belgia. Tot atunci, ministrul Finanțelor de la acea vreme, Ioan Cîmpineanu, s-a opus oficial participării capitalului străin la constituirea Bancii Naționale.
Băncii Naționale a României (BNR) i-a fost stabilit în acei ani un capital de 30 de milioane de lei (20 de milioane prin subscriție publică și 10 milioane prin depuneri făcute de către stat).
Curiozități despre Banca României
Site-ul Jurnalul de Argeș a colectat mai multe curiozități din istoria îndelungată a Băncii României, care, ulterior a devenit Banca Națională a României. Astfel, pentru început, trebuie știut că „Palatul Băncii Naționale”, care este clădirea veche a actualei instituții, a fost ridicat de Albert Galleron împreună cu Cassien Bernard. Cei doi au fost elevii lui Charles Garnier, care a realizat Opera din Paris.
De asemenea, BNR ocupă poziția a 13-a în topul celor mai rapide înființate bănci centrale din lume, devansând țări precum Japonia sau SUA.
Banca Națională a României a emis pentru prima oară bancnote de 20, 50, 100, 500, 1000 lei și monede din aur, argint și cupru.
Până la venirea comuniștilor în anul 1948, instituția bancară a fost una de drept privat, care a fost controlată de acționarii străini.
În ambele perioade ale existenței sale, atât în cea „privată” cât și în cea de stat (după 1948), BNR a executat directivele Guvernului, atât pe timp de pace (politicile economice) cât și pe timp de război.
