Luna aceasta se împlinesc 31 de ani de la tentativa de lovitură de stat din Rusia, de la Moscova, cand viitorul președinte al țării de atunci, Boris Ielțîn conducea rezistența puciului eșuat din 19 august 1991, „o lovitură de stat care a fost dată, nu întâmplător, în ajunul zilei de 20 august, când la Kremlin delegațiile primelor republici suverane, în frunte cu Rusia și Kazahstanul, trebuiau să inițieze procedura de semnare a unui nou Tratat de uniune, negociat de Gorbaciov cu liderii a nouă republici naționale”, potrivit lui Gheorghe Cojocaru pentru moldova.europalibera.org.
Aliații lui Mihail Gorbaciov au dorit să îl înlăture de la putere fiindcă a permis liberalizarea pieței economice și le-a permis cetățenilor să discute, într-o anumită măsură, mai libertin despre politica din URSS, iar această încercare de lovitură de stat a afectat puternic autoritatea lui Gorbaciov până în momentul în care în seara zilei de 25 decembrie 1991, președintele sovietic și-a anunțat demisia la televizor, iar URSS a încetat să mai existe din clipa aceea, punând capăt unei istorii sovietice lungi de 69 de ani.
Într-una dintre cărțile sale, Gorbaciov scrie că regretă că nu a putut face mai mult pentru a împiedica caderea Uniunii Sovietice: „Încă regret că nu am reușit să aduc nava aflată sub comanda mea pe ape liniștite, nu am reușit să duc la bun sfârșit reformarea țării”.
Tentativa de lovitură de stat de la Moscova nu a venit din senin
La începutul anului, trupele sovietice au încercat să ia cu asalt parlamentul lituanian, aparent în speranța de a forța republica separatistă să revină sub control central.
Era evident că ordinul venea de la Moscova. Mai puțin clar, însă, a fost cât de implicat a fost președintele Gorbaciov.
La momentul respectiv, acesta a fost imprecis în ceea ce privește rolul său. Acum recunoaște că atacul a avut loc pe la spatele său, fiind organizat de adversarii liniei dure din propriul său guvern. A fost un semn că autoritatea sa se eroda.
„Nu le-am dat niciodată permisiunea de a impune legea marțială sau regimul prezidențial. Ei au luat această decizie”, a declarat Gorbaciov. „Oamenii nu își dau seama că cel mai rău lucru pentru mine a fost că nu am știut”, a mai adăugat acesta.
Gorbaciov a avut o atitudine ezitantă în acțiunile sale din cauza faptului că i-a fost teamă că va fi acuzat de trădare
Guvernul SUA era perfect conștient de cât de incendiară era întreaga problemă a naționalismului în cele 15 republici sovietice și cât de dificil ar fi fost pentru Gorbaciov să permită statelor baltice să urmeze Europa de Est în eliberarea lor, conform bbc.com.
„Ar fi fost acuzat de trădare”, spune ambasadorul SUA la Moscova, Jack Matlock, privind în urmă. „Dacă ar fi fost de acord cu acest lucru, armata și partidul l-ar fi înlăturat.
„Știți, dacă o tentativă de lovitură de stat ar fi avut loc mai devreme decât a avut loc, ar fi putut foarte bine să aibă succes. În orice moment în 1990, ar fi putut avea loc o lovitură de stat de succes împotriva lui.”
Cu toate acestea, încercarea de a reimpune dominația Moscovei asupra Lituaniei i-a alarmat pe americani.
Președintele George Bush l-a trimis pe ambasadorul Matlock la Kremlin pentru a-l avertiza pe Gorbaciov că noi violențe vor afecta relațiile dintre SUA și Uniunea Sovietică.
„L-a ascultat cu atenție”, își amintește Matlock. „Și apoi a spus: „Jack, te rog explică-i președintelui tău că această țară este în pragul unui război civil. Iar eu, ca președinte, trebuie să fac tot ce pot pentru a împiedica acest lucru. Și asta înseamnă că va trebui să fac zig-zag. Obiectivele mele sunt aceleași. Vă rog să-l liniștiți pe președintele dumneavoastră și să-l ajutați să înțeleagă'”.
Mihail Gorbaciov a avut un adversar puternic, în persoana lui Boris Elțîn
Gorbaciov a întampinat presiuni din mai multe părți, iar Boris Elțîn, cândva protejatul său politic, a devenit un adversar redutabil pro-reformă care a câștigat alegerile cu o majoritate covârșitoare în urma unor alegeri populare directe.
În schimb, dl Gorbaciov a fost ridicat la funcția de președinte sovietic doar de către parlamentul sovietic, nu de către popor, așa că nu putea pretinde un mandat similar.
Privind în urmă, dl Gorbaciov nu-și poate ascunde amărăciunea față de Elțîn: „Am făcut o greșeală”, spune acum dl Gorbaciov, „ar fi trebuit să scap de el. Din cauza lui Elțîn, evenimentele s-au desfășurat așa cum s-au desfășurat”.
De asemenea, președintele sovietic a fost afectat și de oamenii care au început să aibă un trai de zi cu zi din ce în ce mai greu, tulburările economice îî afectau enorm.
Sir John Major, prim-ministru britanic la acea vreme, își amintește că dl Gorbaciov a povestit cu ironie o glumă: „A zâmbit și mi-a spus următoarea poveste: era o penurie de alimente în Moscova și oamenii stăteau la coadă pentru pâine. Stăteau la coadă de mult timp și deveniseră foarte iritați.
„Un om s-a întors la coadă către vecinul său și i-a spus: „M-am săturat de asta, îl învinovățesc pe Gorbaciov, îl voi ucide pe Gorbaciov”, și a plecat. S-a întors două zile mai târziu și oamenii de la coadă l-au întrebat: „L-ai ucis pe Gorbaciov?” „Nu”, a răspuns el „Coada pentru a-l ucide pe Gorbaciov era prea lungă”.”
Ambasadorul SUA în URSS a primit un pont că se va încerca un puci împotriva lui Gorbaciov, iar acesta din urmă nu l-a crezut
La sfârșitul lunii iunie 1991, americanii au primit un pont că proprii miniștri ai securității și apărării ai lui Gorbaciov ar putea plănui o lovitură de stat împotriva sa.
Încă o dată, ambasadorul Matlock a fost cel care a mers să-l avertizeze pe președintele sovietic.
„I-am spus: „Avem informații pe care nu le putem confirma, dar este mai mult decât un zvon, că se organizează o lovitură de stat împotriva dumneavoastră și că aceasta s-ar putea întâmpla în orice moment””, își amintește dl Matlock.
„Dar el nu a luat-o în serios. De fapt, chiar a râs, s-a întors către asistentul său, care era singura altă persoană din cameră, și a spus ceva despre americanii naivi”.
Dar zvonul era corect.
La mijlocul lunii august, complotiștii loviturii de stat au decis să acționeze. Catalizatorul, se pare, a fost o conversație privată pe care au auzit-o între Gorbaciov, Boris Elțîn și președintele Kazahstanului.
Bărbații se consultau cu privire la planurile pentru un nou Tratat al Uniunii care urma să fie semnat la 20 august, care ar fi revizuit relațiile dintre republici și guvernul central – și au vorbit deschis despre oponenții din guvern pe care ar fi trebuit să-i înlăture din funcție.
În decembrie 1991, Elțîn le-a sugerat președinților Ucrainei și Belarusului, Leonid Kravciuk și Stanislav Șușkevici, să se întâlnească separat pentru a discuta despre viitor fără Gorbaciov, care încă încerca să elaboreze un nou Tratat al Uniunii.
La o reuniune informală din Belarus, aceștia au decis să dizolve Uniunea Sovietică. Stanislav Șușkevici își amintește „Elțîn a întrebat: „Sunteți de acord ca Uniunea Sovietică să își încheie existența?”. Eu am spus OK și Kravchuk a spus și el OK.
„Mi-am dat seama cu adevărat abia după aceea, când a venit mașina să mă ducă acasă, ce am făcut.
Mă gândeam: „Mâine trebuie să prezint acest lucru parlamentului din Belarus și ar putea să îl respingă, pentru că este un lucru important pe care l-am făcut”.”
Bineînțeles, trebuiau să informeze și lumea exterioară.
Dl Șușkevici spune că s-a decis că el îl va suna pe dl Gorbaciov, în timp ce Elțîn îl va suna pe președintele SUA.
„Când, în cele din urmă, mi-au făcut legătura cu Gorbaciov, Elțîn era deja la telefon cu Bush.
„Așa că i-am spus lui Mihail Sergheevici (Gorbaciov) și el a spus: „Îți poți imagina ce va crede lumea exterioară despre asta?” Cu alte cuvinte: „Sunteți niște idioți că v-ați implicat în asta”.
„Iar eu am spus: „Ei bine, de fapt, Elțîn vorbește chiar acum cu președintele Bush”.
„La celălalt capăt al firului a fost o tăcere, iar apoi domnul Gorbaciov a închis.”
Domnul Gorbaciov nu a avut altă soluție decât să demisioneze. După șase ani la putere, el a demisionat la sfârșitul lunii decembrie 1991, chiar înainte ca Uniunea Sovietică să își înceteze existența. El a predat toate documentele și autoritățile relevante lui Boris Elțîn. Cei doi bărbați nu și-au mai vorbit niciodată.
