Ziua de 22 Decembrie 1989 este una extrem de importantă în istoria României, și nu numai. Aceasta reprezintă sfârșitul conducerii „tovarășului” Nicolae Ceaușeșcu. În același timp, data reprezintă și eliberarea statului de comunism. În sumă cu 35 de ani, Nicolae și Elena Ceaușeșcu fugeau spre Târgoviște.
Data de 22 decembrie 1989 mai este cunoscută și sub numele de Revoluția Română. Schimbarea direcției de guvernare a României, de la comunism la democrației, s-a realizat cu pierderea a multor vieți omenești. În acest caz, a curs sânge pentru ca astăzi să ne bucurăm de libertate.
22 decembrie 1989: Ceaușeșcu fuge din Capitală
Acum 35 de ani, dimineața zilei de 22 decembrie se anunța a fi una liniștită. Nimeni nu știa exact ca aceasta avea să schimbe cursul vieții atâtor oameni. Totuși, adevărul era altul. Acesta era spus la Europa liberă și la Vocea Americii, posturi destul de greu de ascultat.
Noaptea dinspre 21 spre 22 decembrie a fost una extrem de violentă în centrul Bucureștiului. Atunci, 48 de oameni și-au pierdut viața în lupta cu forțele regimului. Toto atunci, 463 de persoane au fost rănite, air alte 698 au fost reținute de autorități.
Un punct de reper al revoluției din București este Hotelul Intercontinental din Piața Universității. Totuși, cei de la conducere au știut în acea noapte ce să facă. Au spălat sângele celor ce s-au luptat pentru libertate. Până dimineața totul arată ca și nou.
Spre orele dimineții de 22 decembrie, Nicolae Ceaușeșcu a simțit frică. Acesta a fost informat de faptul că spre București vin mai multe coloane de muncitori nemulțumiți de ceea ce trebuie să trăiască. Acesta a spus atunci: „Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!”. Toți au mers spre Piața Revoluției. Ei aveau o singură dorință: căderea lui Ceaușeșecu și automat a regimului.
Toți strigau: „Jos dictatorul!”, „Jos călăul!”, „Jos Ceauşescu!”, „Vom muri şi vom fi liberi!”, „Noi suntem poporul, Jos cu dictatorul!”, „Libertate, Libertate!”. Lucrurile aveau să ia o întorsătură la care nimeni nu se aștepta. Autoritățile nu au mai fost violente. Bă din contră. Ele au încercat și discute cu protestatarii. Lucrul acesta a avut un impact semnificativ asupra „tovarășului”.
Drumul tovarășului spre Târgoviște
Ceaușeșcu l-a acuzat la acea vreme pe ministrul Apărării, Vasile Milea de trădare. Ulterior, în acea dimineață, acesta din urma s-a sinucis. Ulterior, numit ministru al Apărării este numit nimeni altul decât generalul Victor Stănculescu. Primul ordin al acestuia a fost acela ca armata să se retragă în cazărmi. Mai mult, îl sfătuiește pe dictator să fugă cu un elicopter. Zis și făcut. Alături de soția sa, Elena, și două gărzi de corp, Nicolae Ceaușeșcu fuge de pe terasa Comitetului Central. După plecare acestuia, instituția este luat cu asalt de manifestanți. Aceștia reușesc să pună stăpânire pe aceasta.
După o primă oprite la Palatul de la Snagov, cei doi soți merg spre Boteni, Argeș. Totuși, zborul lor a fost detectat pe radar. Speriat, el cere aterizarea pe marginea unei șosele. De acolo, ei pleacă cu o Dacie roșie, mașina lui Nicolae Deca, doctor. Ei spre îndreaptă spre Târgoviște. Acolo, Ceaușeșcu credea că va organiza o rezistență în fața loviturii de stat. Deca le-a spus în dreptul Văcărești că nu îi poate duce la destinație din cauza unei defecțiuni tehnici. Ei se reorientează rapid spre o Dacie neagră pentru a merge mai departe, conform Newsweek.ro.
Întâi, soții Ceaușeșcu ajung la Fabrica de Oțeluri Speciale din Târgoviște. Ulterior, merg la Centrul pentru Protecția Plantelor. Acolo sunt preluați de Ion Enache, maior de miliție, Constantin Paisie, sergent major și Andrei Osman, șofer plutonier. Soții reușesc să fugă și se îndesată spre Rățoaia. Ei au stat ascunzi într-o pădure, pentru ca în cele din urmă să se ducă la sediul Miliției Județene. Cei doi au fost arestați și percheziționați.
Procesul celor doi a început în ziua de Crăciun în 1989. Acesta a durat mai puțin de două ore și s-a terminat cu sentința cu moartea a acestora. Aceasta s-a petrecut zece minute mai târziu. În ziua de Crăciun, în urmă cu 35 de ani, românii au simțit libertate, au simțit că trăiesc din nou. Că nu mai sunt doar niște unelte pentru un dictator.
