Astăzi se împlinesc 105 ani de la capitularea Rusiei în Primul Război Mondial. Ieşirea ţării din conflagraţie nu a însemnat nici pe departe sfârşitul problemelor: Tratatul de la Brest-Litovsk a fost una dintre cauzele războiului civil dintre Albi şi Roşii. Conflictele dintre facţiuni aveau să se prelungească un timp îndelungat.
Cum s-a ajuns însă la tratatul semnat în Polonia (astăzi, teritoriul Belarusului), care a scos efectiv Rusia din Marele Război în data de 3 martie 1918?
Cu ce se confrunta Rusia în 1918
Bolşevicii au preluat puterea în anul 1917, după ce Ţarul Nicolae al II-lea a abdicat. Revoluţionarii comunişti s-au văzut ajunşi la putere într-un context nesigur. Rusia, parte din Tripla Înţelegere (sau Antanta), alături de Statele Unite, Franţa şi Anglia, se opunea Puterilor Centrale (Germania, Austria şi aliaţii lor).
Totuşi, frontul estic era slăbit de ani de tensiuni interne, care au culminat în Revoluţia bolşevică. Avansul trupelor germane în Rusia i-a determinat pe noii conducători să negocieze pacea cât mai repede. Troţki a amânat însă aceste negocieri, în speranţa că Germania şi Austria vor trece ele însele prin revoluţii comuniste.
Totuşi, Puterile Centrale nu s-au orientat spre mişcări revoluţionare. În februarie 1918, Troţki a declarat că nu îşi doreşte „nici război, nici pace”: altfel spus, el era pregătit să înceteze acțiunile militare împotriva Puterilor Centrale, dar nu și să cedeze teritorii. Lenin a fost cel care a grăbit tratativele de pace, deoarece se temea că prelungirea instabilității din politica externă îi va afecta regimul.
Urmările tratatului
Pacea a fost semnată în 3 martie 1918, pe teritoriul care în acel moment aparținea Poloniei. Condițiile pentru retragerea Rusiei din război au fost greu de acceptat. În primul rând, Rusia se obliga să cedeze jumătate din teritoriile sale, incluzând Polonia, Lituania și o parte din Letonia. Cealaltă parte din Letonia, Ucraina, Finlanda și Estonia deveneau state în aparență independente. În fapt, ele se aflau sub protecție germană, informează Historia.
Otomanilor le reveneau regiunile armene din Caucaz. În plus, boșevicilor le era interzis să facă propagandă pe teritoriile cedate; totuși, această interdicție nu a fost respectată în practică. Împreună cu aceste pierderi teritoriale, Rusia ceda 80% din minele sale de cărbune și 50% din fabrici. Pierderile economice nu s-au oprit aici: statul rus s-a văzut nevoit să plătească 6 miliarde de mărci pentru obținerea păcii.
Troțki nu a semnat cu mâna lui tratatul de la Brest-Litovsk, considerându-l prea rușinos. Sarcina i-a revenit unuia dintre subordonații săi direcți. Poporul a primit veștile cu indignare și groază. Principala urmare pe planul politicii interne, însă, a fost retragerea Partidului Socialist-Revoluționar de la guvernare. Până în acel punct, ei fuseseră aliații bolșevicilor. Pacea rușinoasă i-a determinat însă să se întoarcă împotriva celor pe care îi susținuseră – astfel a început războiul civil dintre Armata Albă și Armata Roșie, care avea să dureze efectiv până în 1923.
Știați că…?
Deși Germania nu a trecut prin mișcări revoluționare comuniste în acea perioadă, pe teritoriul german s-au difuzat multe manifeste comuniste de-a lungul timpului. Chiar dacă Manifestul Partidului Comunist, semnat de Marx și Engels în 1848, a fost publicat la Londra, nimeni altul decât Lenin și-a găsit platforma pe teritoriu german. Astfel, ziarul Iskra, adresat emigranților ruși cu simpatii revoluționare, a apărut pentru prima dată în 1900, la Leipzig. În acel moment, Lenin era exilat din Rusia.
