Deși invazia Moscovei în Ucraina a solidarizat lumea occidentală, ea a expus concomitent o prăpastie mare cât un continent între propria-i percepție despre Rusia și război și cea a altor țări.
Occidentul n-a mai fost nicicând atât de unit – dar nici atât de izolat.
A trecut un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, iar guvernele europene și americane au sfidat vocile critice printr-o demonstrație excepțională de solidaritate. Dar nu cumva această coeziune internă a fost atinsă cu prețul influenței externe?
Aceasta e și principala întrebare la care încearcă să răspundă un sondaj comandat de European Council on Foreign Relations și proiectul „Europe in a Changing World” al Universității Oxford, care examinează opinia publică din 10 țări europene și alte cinci din părți diferite ale lumii, scrie Politico.
Rusia, rival, nu partener
Contrar temerilor multora privind disensiunile din Occident, sondajul nostru arată că, deși a fost pusă la încercare, opinia publică occidentală rămâne accentuat în favoarea apărării Ucrainei și contra președintelui rus Vladimir Putin.
77% din britanici, 65% din cetățenii UE chestionați și 71% din americani consideră Rusia un „adversar” ori „rival”, iar nu un „aliat” sau „partener”. Iar această percepție majoritară e confirmată și de susținerea puternică a reducerii dependenței de combustibilii fosili rusești, în ciuda consecințelor economice.
În orice caz, percepția acestei unități e deopotrivă familiară în „restul” lumii și în „Vest”.
Non-occidentalilor nu le-a scăpat din vedere reînnoirea rolului central al puterii americane în Europa: miliarde de dolari pentru susținerea efortului de război în Ucraina, unitate transatlantică în privința sancțiunilor și poziției diplomatice față de Rusia, dar și o nouă renaștere a unor instituții controlate de Vest precum NATO și G7.
Din punctul lor de vedere, Europa și SUA fac parte dintr-un Occident unitar, deși nuanțat. 72% din turci, 60% din chinezi și 59% din ruși consideră că politicile UE și SUA față de propria lor țară sunt foarte similare sau identice – cu siguranță o dezamăgire pentru președintele francez Emmanuel Macron și alți propovăduitori ai „autonomiei strategice” a Europei.
Dar, deși conflictul a solidarizat lumea occidentală, el a expus totodată și o prăpastie mare cât un continent între propria-i percepție despre Rusia și război și cea a altor țări.
Drumul chinezesc
În China, de exemplu, o opinie prevalentă (42%) e aceea că războiul trebuie să se încheie cât mai repede posibil, chiar dacă va necesita cedarea de teritorii ucrainene către Rusia. Aceeași opinie e chiar mai puternică în Turcia (48%) și India (54%), întrucât, în antiteză cu Vestul, mai puțini oameni din aceste țări ar prefera ca Ucraina să-și recupereze mai întâi toate teritoriile.
Acest decalaj e explicat parțial de viziuni diferite cu privire la starea lumii.
Și europenii și non-occidentalii sunt convinși de un lucru: ordinea liberală promovată de SUA care a dominat politica și securitatea globului în perioada postbelică a dispărut acum. Din Rusia și China până în UE, Regatul Unit și SUA, mai puțin de 10% din respondenți cred că peste 10 ani ordinea internațională va fi dominată cel mai probabil de SUA. Însă viziunile lor cu privire la ce fel de ordine va urma sunt extrem de diferite.
Influențați de amintirea războiului rece, mulți occidentali cred că intrăm acum într-o ordine bipolară dominată de SUA și China. Săptămâna aceasta la Varșovia, președintele american Joe Biden a catalogat din nou războiul din Ucraina drept o luptă între democrație și autoritarism, căutând să folosească protejarea democrației drept motiv al unui apel la unitate adresat atât americanilor cât și întregii lumi. Iar în SUA a revenit la modă retorica [tipică războiului rece – n.trad.] a conducerii „lumii libere”.
Însă în alte părți ale lumii majoritatea nu crede în această divizare. Iar motivul fundamental al acestei atitudini este că chinezii, turcii și rușii cred că intrăm într-o lume multipolară cu numeroase centre de putere – iar nu într-una bipolară.
Cu alte cuvinte, cetățenii acestor state consideră că fragmentarea în diverse orânduieli va caracteriza viitorul. În acest scenariu, Vestul nu va fi decât unul dintre centrele de putere, printre multe altele – nici nu va defini de unul singur ordinea mondială, nici nu va fi liderul democrațiilor pe glob.
Lucru care se datorează parțial și modificării viziunilor privind democrația însăși.
Unde mai e democrația autentică
Dacă în războiul rece mai toți puneau semnul egalității între Vest și democrație, în prezent în China, India și Turcia nu se mai întâmplă acest lucru. La fel, majoritatea populațiilor non-occidentale intervievate nu cred că apărarea democrației e principalul motiv din spatele sprijinului occidental pentru Ucraina – mai puțin de un sfert din turci și chinezi cred că Vestul sprijină Ucraina pentru a-i proteja democrația și teritoriul.
Un motiv fundamental al acestei viziuni este acela că acum cetățenii unor puteri majore non-occidentale tind să se vadă pe ei înșiși drept reprezentanți ai democrației „autentice”. Întrebați care țară se apropie cel mai mult de idealul „democrației autentice”, un procent uluitor de 77% din chinezi au răspuns… China, iar 57% din indieni au răspuns… India. Rezultatele n-au fost la fel de tranșante în Turcia și Rusia, dar răspunsul cel mai frecvent în Turcia a fost Turcia (36%), iar în Rusia – Rusia (20%).
În consecință, sondajul nostru a identificat un risc major care poate afecta pe viitor politica externă occidentală.
Dat fiind că guvernele occidentale prevăd revenirea unei lumi bipolare care opune democrația autoritarismului, similar cu războiul rece, ele sunt adesea înclinate să privească țări precum Turcia și India ca pe niște state intermediare, care pot fi determinate să li se alăture. Însă respectivele țări se văd pe ele însele într-un mod foarte diferit – se consideră mari puteri în curs de afirmare care în unele chestiuni s-ar putea alia cu Vestul, dar nu în toate.
Pare să fie vorba despre pragmatism
Aceste țări fac un joc pragmatic, căutând să mențină relații bune cu Rusia, în timp ce formulează critici în termeni blânzi cu privire la invazie. Și dacă presa occidentală s-a concentrat pe jalnicul eșec militar al Rusiei într-o campanie pe care și-o dorea scurtă, chirurgicală, în restul lumii imaginea țării nu s-a șifonat: trei sferturi din respondenții din China (76%), India (77%) și Turcia (73%) cred că Rusia e mai puternică sau la fel de puternică precum înainte de război.
Capacitatea Occidentului de a colabora cu astfel de parteneri internaționali care au viziuni diferite cu privire la război va avea un efect important asupra deznodământului conflictului, dar și a situației geopolitice de după sfârșitul acestuia. În consecință, Vestul va avea nevoie să aibă modestia necesară pentru a putea privi țări precum India, Brazilia sau Turcia ca pe niște parteneri la configurarea viitoarei ordini mondiale – nu ca pe niște actori care trebuie aduși de partea corectă a istoriei.
Războiul din Ucraina a accelerat dezvoltarea lumii post-occidentale. Și, date fiind actualele tendințe, pare probabil ca acea lume să fie una în care Occidentul va fi mai unit – dar concomitent și mai izolat de restul lumii.
