În urmă cu 368 de ani Ludovic al XIV-lea era încoronat ca rege al Franței. A avut cea mai lungă domnie din istoria caselor regale de pe glob, 72 de ani, timp în care și-a câștigat renumele de „Regele Soare”.
Există doar doi regi care au avut o domnie mai lungă decât simbolicul conducător al Marii Britanii, regina Elisabeta a II-a. Este vorba despre regele Bhumibol cel Mare, care a condus Thailanda mai bine de 70 de ani până la moartea sa din 2016. Următorul este regele Ludovic al XIV-lea al Franței, supranumit „Regele Soare”, care s-a aflat în funcție timp de 72 de ani și 110 zile până la moartea sa.
A învățat să meargă cu coroana pe cap
Ludovic al XIV-lea a fost numit rege în anul 1643, când avea doar 4 ani. Cât timp a domnit la palatul din Versailles țara sa a luat parte la patru războaie, trei dintre ele începute la comanda proprie: războiul de devoluțiune (1667 – 1669), războiul cu olandezii (1672 – 1979), războiul de nouă ani (1688 – 1697) și războiul pentru succesiunea spaniolă (1702 – 1713).
În prima parte a domniei sale Franța a fost condusă de un consiliu de regență până când Ludovic al XIV-lea și-a asumat întreagea putere în stat. A devenit propriul său premier în anul 1661, de când avea doar 23 de ani, vârstă la care și-a asumat conducerea guvernului.
S-a creat un mit încă de la nașterea sa
Numele de botez al regelui Ludovic al XIV-lea a fost Louis Dieudonné, traducerea în limba română fiind similară cu Luis cel dat de Dumnezeu. Încă de la nașterea sa s-a creat un mit în jurul principelui, deoarece părinții lui au încercat în cei 23 de ani de mariaj să aibă un băiat. Mama sa, Ana de Austria, a trecut prin 4 avorturi spontane, temându-se până la nașterea lui Ludovic că nu poate avea un băiat sănătos.
Numele de „Regele Soare” l-a primit datorită simbolului său preferat, devenit emblematic pentru domnia sa, soarele. Regele se vedea ca un trimis direct al lui Dumnezeu, soarele fiind o metaforă și un simbol al legăturii sale cu divinitatea și asupra faptului că a fost ales, de o putere superioară, să conducă Franța.
A murit cu 4 zile înaintea împlinirii vârstei de 77 de ani. În timpul copilăriei, mama sa, Ana de Austria, a servit drept conducător regent al Franței. A fost unul dintre monarhii considerați „absolutiști” în Europa. Planul său de a controla atât puterea locală cât și națională i-a adus mulți dușmani, o parte dintre ei din nobilimea franceză.
Monarhia franceză a fost atacată în mod repetat de nobilii francezi, reticenți în a preda puterea locală tronului. Două mișcări, una după alta (Fronde parlementaire, 1648-1649 și Fronde des princes, 1650-1653) au zguduit monarhia, ceea ce a determinat-o pe regina Ana să fugă din Paris împreună cu fiul ei. Ca adult, Ludovic al XIV-lea a fost hotărât să centralizeze puterea, să slăbească aristocrația și să consolideze poziția coroanei franceze.
A fost declarat major la vârsta de 13 ani, în 1651. În 1660, la vârsta de 22 de ani, se căsătorea cu Maria Tereza a Spaniei cu care avea să aibă șase copii, dintre care doar unul ajuns la maturitate. În anul 1661 a luat-o drept amantă pe Louise de Valliere, cu care a mai avut încă cinci copii.