Există, în ultima perioadă, o frenezie în ceea ce privește mașinile electrice, devenite cumva noile icoane la care ne închinăm în speranța salvării planetei de la distrugere. Care distrugere? Cea reprezentantă de încălzirea globală. În promovarea furibundă a acestor mașini parcă am și uitat de unde am pornit pe acest drum.
Inițial, ni s-a spus că se termină resursele de hidrocarburi ale Planetei. Apoi, povestea a fost completată cu tema încălzirii globale, fenomen care ne va sufoca, ne va duce la distrugere. Așa sună comunicarea oficială, care înseamnă mai degrabă sloganuri. Numai că această comunicare nu ne arată tot tabloul acestui fenomen. În primul rând, comunicarea oficială nu ne spune dacă acest fenomen de încălzire este provocat de om sau este un ciclu natural al planetei. Apoi, nu ni se promovează câteva știri importante.
O știre care nu ar trebui ratată este aceea că în ultimele trei decenii au apărut creșteri de vegetație pe arii cuprinse între 25 și 50% din suprafața planetei, în timp ce descreșterea vegetației s-a înregistrat doar pe 4% din suprafață. Fertilizarea produsă de dioxidul de carbon explică 70% din efectul de înverzire. Acestea sunt rezultatele unui studiu realizat de 32 cercetători din 8 țări. Ei s-au folosit de imagini din sateliți NASA și NOAA.
Ciudatul caz al Saharei
O altă știre trecută cu vederea vine din sudul Saharei, regiunea Sahel. Acolo, în ultimele decenii, 300.000 de km pătrați s-au transformat din deșert într-o zonă cu iarbă abundentă. Aceste două știri nu ne duc cu gândul la faptul că ne sufocăm, ci că, de fapt, Terra are mai multe surse de producție a unui aer curat. Și că ni se reduc drepturi fără o dezbatere științifică.
Și aș putea continua cu exemplele de ignorare a unor studii sau observații independente. Pur și simplu noi trebuie să credem că distrugem planeta. Așa a apărut noua noastră icoană: mașina electrică. Ea este izbăvirea noastră. Izbăvire care ne va afecta libertățile, din punctul meu de vedere. De ce? În primul rând din cauza prețurilor foarte mari pe care le au aceste mașini. Asta dacă vrei o mașină cu autonomie de 6-700 de km. Pentru că poți cumpăra și una cu autonomie de 200 de km, la preț de Logan.
Cel mai probabil tehnologia acestor mașini va fi îmbunătățită astfel încât, în 2035, când în Europa se preconizează că se vor vinde doar astfel de autovehicule, ele să aibă o autonomie satisfăcătoare și să existe timpi mai mici de încărcare. Cu toate acestea, impunerea lor ca singura alternativă va face ca prețul să rămână ridicat.
De ce să scazi prețul când ai piața asigurată? De altfel, probabil nici nu se va putea face asta. Unele studii arată că Planeta nu are destule resurse pentru a produce destule baterii ca să înlocuim mașinile care funcționează cu hidrocarburi. Și acesta este doar un exemplu care arat[ că vom avea o ofertă limitată. Iar aceste prețuri mari, pe fondul unei impuneri a acestor mașini prin taxarea exagerată a emisiilor de carbon, va duce ca o mare parte din populație pur și simplu să nu își mai permită să se deplaseze, să fie autonomă. Practic, omul dintr-un oraș mic din România (unde veniturile din salarii nu sunt ca în București), va ajunge în situația de a nu mai putea să plece în concediu cu propriul autoturism.
Cazul Huston
Și asta doar în numele unei prevenții a încălzirii globale. Despre care nu știm clar că este provocată de om sau nu. Dar știm sigur că omul trebuie să renunțe la niște drepturi. Ca să înțelegem absurdul situației ar trebui să ne aducem aminte de cazul orașului Huston. Acesta, în numele protecției mediului, a renunțat la energia produsă din hidrocarburi și este susținut exclusiv de energie regenerabilă. Mare procent este asigurat de eoliene. Numai că, în urmă cu 3 ani un val de frig a lovit Texasul, iar gerul nu este prieten cu eolienele. Paletele pur și simplu au înghețat, orașul rămânând fără energie timp de aproape două săptămâni. Au fost drame acolo, dar nu s-a vorbit prea mult despre asta.
Povestea cu încălzirea globală și proiectele Green Deal este ca aceea cu globalizarea. Un fenomen întreținut puternic de liderii occidentali, dar căruia i-a pus frână o pandemie și, mai nou, războiul din Ucraina. Cele două evenimente au împins statele spre forme de protecționism despre care nici nu putea fi vorba înainte.
Practic, mesajele din campania lui Donald Trump au devenit brusc aplicabile chiar și pentru cei mai mari contestatari ai lui. Probabil, așa va fi și cu aceste proiecte de tip Green Deal: Universul ne va lovi cu realități care ne vor face să ne întrebăm din ce în ce mai accentuat dacă suntem gata să renunțăm la niște drepturi pentru niște sloganuri. Și atunci vom avea șansa unei mase critice care să ceară soluții viabile, nu utopice. Trebuie doar să ne aducem aminte că utopic a fost și Marx. Și noi, românii, știm ce a însemnat această utopie.
