Infofinanciar > Info > Acordul privind transportul de cereale în Marea Neagră nu va fi suficient. Provocările sectorului agroalimentar în 2023
Info

Acordul privind transportul de cereale în Marea Neagră nu va fi suficient. Provocările sectorului agroalimentar în 2023

Cereale, Sursă foto: Agrointeligența
Sursă foto: Agrointeligența

Acordul privind tranzitul de cereale în Marea Neagră, care a fost negociat între Ucraina și Rusia sub patronajul Turciei și reafirmat în martie, a contribuit la reducerea presiunii asupra aprovizionării cu cereale, dar efectele sale sunt limitate și mai multe probleme amenință securitatea alimentară a multo țări și națiuni. Deși piața este momentan ușurată de prelungirea acordului, Coface preconizează că tensiunile severe de aprovizionare care au apărut odată cu izbucnirea războiului din Ucraina vor continua în 2023.

Cu 75 de ani de experiență și cea mai extinsă rețea internațională de specialiști, Coface este unul dintre liderii în domeniul asigurărilor de credit și de servicii complementare precum Factoring, Colectare de creanțe, Asigurări Single Risk, Bonding și Informații de afaceri. Experții Coface lucrează în centrul economiei mondiale, sprijinind 50.000 de clienți în 100 de țări să  construiasca afaceri de succes, în creștere și dinamice.

Problemele sectorului agroalimentar

Reînnoirea acordului privind transportul cerealelor în Marea Neagră rezolvă doar o parte din problemele sectorului agroalimentar legate de războiul din Ucraina. Războiul din Ucraina a provocat perturbări de durată a fluxurilor maritime esențiale pentru tranzitul grâului în Marea Neagră. Fluxurile care trec prin strâmtoarea Bosfor sunt cu aproximativ 50% mai mici decât înainte de război, în timp 25% dintre exporturile globale de grâu pleacă din Rusia și Ucraina. Reducerea disponibilității cerealelor are un impact puternic asupra anumitor țări care sunt foarte dependente de importuri, în special în Africa de Vest, Asia Centrală și Asia de Sud-Est. Resursele agricole sunt astfel o pârghie pentru Rusia de a pune presiune asupra țărilor occidentale, prin empatia opiniei publice, care este sensibilă la riscul tot mai mare asupra securității alimentare în țările în curs de dezvoltare.

Dincolo de dificultățile legate de transporturi, distrugerea terenurilor arabile, a infrastructurii și echipamentelor din Ucraina este problematică. Potrivit Asociației Ucrainene pentru Cereale (UGA), suprafețele de cultură au fost reduse cu 25% în 2022 față de 2021, iar prognozele pentru 2023 sunt și mai pesimiste. Contaminarea terenului din cauza bombardamentelor amenință culturile viitoare, iar multe fabrici chimice sau depozite esențiale producției agricole au fost distruse. Programul ONU pentru Mediu estimează că 618 de amplasamente industriale sau infrastructuri critice au fost distruse în Ucraina de la începutul războiului.

Prelungirea cu 60 de zile a acordului privind coridorul de transport de cereale la Marea Neagră este o gură de aer proaspăt pentru piețe, dar nu rezolvă problemele de aprovizionare pe termen lung. Indicele FAO al prețurilor la alimente, care a atins cea mai mare valoare din 2011 în mai 2022, s-a stabilizat la un nivel ridicat.

2023, an de tensiuni puternice între cerere și ofertă

Cu o prelungire a acordului Mării Negre cu doar 2 luni, riscul întreruperilor de aprovizionare pentru anumite țări este încă prezent. În plus, în timp ce cererea este probabil supusă unei inerții puternice, producția mondială de cereale este de așteptat să scadă cu 2% pentru sezonul 2022/23. Dificultățile persistente de aprovizionare și prețurile ridicate ale pieței ar putea întări, de asemenea, reflexele protecționiste asupra produselor alimentare. Unele țări ar putea fi astfel tentate să reintroducă măsuri similare celor care au intrat în vigoare în 2022 (Egipt, India) pentru a face față presiunilor inflaționiste sau penuriei de alimente.

În cele din urmă, scăderea producției mondiale de cereale ar trebui să accentueze concentrarea stocurilor în câteva țări cheie. În ultimii ani, China și-a crescut în mod constant stocurile de grâu, iar acum deține mai mult de 50% din stocurile mondiale de grâu. În schimb, țările exportatoare de cereale au din ce în ce mai puține stocuri (7,3% din stocuri în 2022, față de 11,3% în 2010). Această concentrare mai mare va fi în detrimentul fluidității comerțului internațional cu cereale, mai ales pe o piață aflată sub presiune.