Fost premier cu rezultate remarcabie, Adrian Năstase îl laudă pe blogul său pe Mircea Geoană, cel despre care presa crede că va fi un viitor candidat prezidențial.
”Mai sunt doi ani până la alegerile prezidenţiale. Chiar dacă acum se discută prioritar despre unele chestiuni ce ţin de viaţă de zi de zi, chestiunea alegerii unui viitor preşedinte al ţării ar trebui să preocupe nu doar sub forma unor liste superficiale de candidaţi. Mulţi vor spune din nou, după alegeri, „alegătorii au întotdeauna dreptate”. Am văzut însă că şi în cazul lui Băsescu, dar şi al lui Iohannis, alegătorii, la finalul mandatelor, „s-au răzgândit”” scrie Năstase pe blogul lui.
”Zilele trecute, am citit discursul lui Mircea Geoana la o conferinţă organizată de ASE despre viitorul Europei. Un discurs amplu, bine organizat, cu viziune. Unii spun că este un discurs de candidat la prezidenţiale. (…) Eu cred că oamenii au nevoie nu doar de soluţii punctuale ci şi de lideri care să le arate direcţia” mai scrie Năstase, care reproduce pe blog integral recentul discurs al lui Geoană, rostit în fața studenților ASE.
Năstase despre performanțele guvernuui pe care l-a condus între 2000 și 2004
Imediat după votul din Parlament, din decembrie 2000, am mers la sediul Guvernului unde m-am întâlnit cu fostul premier, Mugur Isărescu. Am discutat aproximativ o oră despre unele dosare economice și politice în derulare. A fost o întâlnire civilizată. Am dorit însă și fixarea condițiilor de „predare-primire” a mandatului noului guvern.59 De aceea, în baza unor acte normative, s-a realizat Cartea Albă a guvernării, cuprinzând studiul „Starea economico-socială a României” în anul 2000. Lucrarea a fost realizată pe baza datelor oficiale, cu rigoare științifică, de profesorul Florin Georgescu.
Ea a fost prezentată și într-o conferință de presă, în 3 mai 2001. În finalul lucrării sunt prezentate și câteva învățăminte desprinse din guvernarea 1997-2000.61
Formarea guvernului a fost discutată însă în partid încă înainte de alegerile din 2000. Aveam și avantajul departamentelor de la partid, dar și al unei activități intense, în opoziție, în comisiile de specialitate ale Parlamentului. În acest fel am avut posibilitatea de a-mi alege „echipa”.
Miniștrii erau, în majoritatea lor, persoane pe care le alesesem, în timp, și pe care le-am propus colegilor de partid. Unele dintre propuneri au venit natural, altele au fost oarecum „exotice”. Spre exemplu Mircea Geoană și Mihai Tănăsescu – pe care i-am întâlnit în SUA, cu ocazia unor vizite, în anul 2000 – și cărora le-am propus să facă parte din cabinet. La fel s-a întâmplat cu Ioan Rus și cu Ilie Sârbu, cu Vasile Pușcaș sau cu Vasile Dâncu. Au fost și alte propuneri de miniștri care știam că vor fi acceptate cu ușurință de președintele Iliescu. Trebuie să recunosc însă că nu am avut dificultăți din partea lui Ion Iliescu în ceea ce privește formarea echipei guvernamentale.
Departe de neocomunism
În ianuarie 2001, Thierry de Montbrial povestește în jurnalul său despre noul guvern:
„Echipa lui Năstase are profesionalism, e tânără și energică. Este noua generație care vine la putere. Nimic comun cu începutul anilor ’90. Suntem foarte departe de neocomunismul pe care–l denunțau comentatorii ignoranți din Occident. Am impresia că aceşti oameni înțeleg bine ceea ce trebuie făcut (Iliescu, în ceea ce-l priveşte, rămâne prudent limitându-se la generalități — în aceasta se aseamănă cu Mitterrand — şi nu ezită să se declare „socialist”), dar ei înțeleg că spațiul lor de manevră este îngust: să nu faci nimic înseamnă să duci țara de râpă; să acționezi prea brutal înseamnă să scoți poporul în stradă”.62
În anul 2000, am preluat țara cu o pierdere de 3,4 miliarde de dolari față de anul 1996 şi am adus-o, în cei patru ani, la un plus de 7,6 miliarde de dolari în ceea ce privește Produsul Intern Brut.
Numărul şomerilor s-a redus aproape la jumătate față de anul 2000, rata şomajului coborând de la 10,5% la 6%. Rata sărăciei a scăzut de la 36% în 2000 la 23% în 2004 – iar a sărăciei severe de la 13,8% la 7,9%.
Salariul minim net lunar era în anul 2000 de 28 dolari SUA; în 2004 a fost de 69 dolari. Salariul mediu net lunar era în anul 2000 de 95 dolari SUA; în 2004, el a fost de 174 dolari. Pensia medie de asigurări sociale de stat era în anul 2000 de 42 dolari SUA; în 2004 a fost de 74,8 dolari. Pensia medie a agricultorilor era în anul 2000 de 8,7 dolari SUA; în 2004, a fost de 23,5 dolari. Fiscalitatea pe forța de muncă a scăzut de la 60% în anul 2000, la 49,5% în 2004. Producția agricolă în 2004 a fost cu 32% mai mare decât în 2000.
