Luna mai se deschide cu o mare sărbătoare. Majoritatea statelor dezvoltate sau în curs de, sărbătoresc ziua Internațională a Muncii, iar noi românii nu facem excepție. Este deja un obicei împământenit în mentalul colectiv al societății noastre ca de 1 Mai grătarul să stea la loc de cinste, de altfel, laitmotivul pentru care prima zi a lunii mai este atât de iubită de românii de rând, de hotelieri sau de te miri ce comercianți.
Și cum mai toate acțiunile sunt puse în mișcare de mobilul cauză și efect, ei bine, și sărbătoarea de 1 Mai a fost generată de o cauză și de un scop. Efectul îl simțim toți.
Afacerea Haymarket motivul pentru care suntem liberi de 1 mai
Principalul motiv pentru care grătarele sfârâie de 1 Mai își are originile în America anului 1884, an în care federația sindicală americană ( Federation of Organized Trades and Labor Unions) și-a stabilit mărețul obiectiv de a reduce ziua de lucru la 8 ore, un țel care de altfel trebuia atins până la 1 mai 1886.
Timpul se scurgea iar concesiile dorite de federația muncitorească nu erau acceptate de patronate, muncitorii americani, să fi fost undeva la 500.000, au organizat greve în principalele centre industriale din țară.
Chicago a fost orașul în care au avut loc cele mai multe proteste, cca. 80.000 de muncitori au boicotat munca. Așa cum orice pădure își are uscăciunile ei, printre muncitorii care au participat la boicotul general din 1 mai 1886 s-au aflat și spărgătorii de grevă, cei din urmă împreună cu angajații unor firme de pază i-au atacat pe muncitori, iar în urma intervenției brutale a forțelor de ordine două persoane și-au pierdut viața.
Replica n-a întârziat să apară, la 4 mai 1886, Piața Haymarket avea să fie scena unui protest care a pus laolaltă mii de suflete alimentate de discursurile unor anarhiști ca August Spies, Albert Parsons și Samuel Fielden. După încheierea alocuțiunii celui din urmă, forțele de ordine au încercat să disperseze mulțimea. Polițiștii au plasat o bombă artizanală, care, în mod ironic avea să-l ucidă pe ofițerul Mathias J. Degan și să rănească alți șase colegi de-ai lui, după care situația avea să degenereze într-un schimb de focuri.
Rolul comuniștilor
Acest eveniment avea să fie consemnat în istorie ca „Afacerea Haymarket”. Anarhiștii au fost condamnați la moarte iar Oscar Noebe a „scăpat doar cu 15 ani de închisoare”. Procesul a generat un real interes pentru opinia publică de pretutindeni, cazul a ajuns la Curtea Supremă a Statului Illinois, apoi la Curtea Supremă a Statelor Unite, degeaba însă.
Apelul a fost respins, dar guvernatorul statului a comutat pedepsele a doi dintre inculpați în închisoare pe viață, în timp ce alți patru n-au scăpat de spânzurătoare, iar cel de-al șaptelea s-a sinucis în timp ce era întemnițat. În cele din urmă, trei anarhiști au fost grațiați, iar cei executați au fost reabilitați post-mortem de guvernatorul statului Illinois.
Apele s-au calmat, dar nu pentru mult timp, în 1888 AFL a reluat campania pentru reducerea programului de lucru, 1 mai 1890 a fost să fie ziua aleasă de muncitori pentru a intra din nou în grevă. Samuel Gompers, președintele American Federation of Labour (AFL) a trimis o circulară Primului Congres al celei de-a Doua Internaționale Socialiste prin care propunea comuniștilor o lupă mondială pentru stabilirea programului de lucru universal de 8 ore.
Internaționala Socialistă a dat curs planurilor înaintate de Gompers și a purces de îndată la întocmirea unui plan mondial de boicotare. Ziua Internațională a Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată pe 1 mai 1890 prin demonstrații la care au participat muncitori de pretutindeni. Treptat, majoritatea țărilor din lume au adoptat această dată. În mod paradoxal, tocmai țara de origine a acestei sărbători, Statele Unite sărbătoresc Ziua Muncii pe 1 septembrie, potrivit historia.ro.
