Piața din Obor renumită pentru faimoșii mici și nu numai. Se pare că trufandalele expuse de agricultorii români au făcut subiectul unui amplu reportaj al publicației Financial Times.
Produsele românești au intrat în atenția prestigioasei publicații britanice, dat fiind faptul că Marea Britanie duce o lipsă acută de legume precum salata, ceapa, tomatele sau castraveții. Spre deosebire de sărăcăcioasele supermarketuri englezești, tarabele din Piața Obor sunt pline de legume și fructe proaspete. Britanicii au rămas uimiți de varietatea produselor pe care le vând agricultorii noștri dar și de prețurile mici pe care aceștia le practică.
Piața Obor, subiectul unui amplu reportaj în Financial Times
Din cauza crizei alimentare, lanțurile de magazine din Anglia sunt nevoite să raționalizeze legumele. Din acest punct de vedere putem spune că i-am întrecut pe britanici, în România nu se pune problema restricționării produselor. Financial Times a publicat un articol în care Piața din Obor este dată exemplu de bune practici pentru abundența produselor dar și pentru amabilitatea producătorilor care comercializează roadele pământului.
De exemplu, o salată mare, frumoasă costă undeva la 3 lei, în banii britanicilor, o nimica toată 50 de pence, adică ”o jumătate de liră”. ”Cumpăr o salată frumoasă, untoasă, de la Florian cu 3 lei, adică 50 de pence, împreună cu câteva legături de ceapă de primăvară cu frunze lungi și luxuriante; ridichi crocante de un roșu aprins; pătrunjel și mărar. Totalul ajunge la 18 lei. De la taraba lui înălțată în piață, cu grămezi de produse de jur împrejur, Florian mă învață să spun „18” în română și aplaudă când reușesc la a treia încercare. Zâmbește când spun „mulțumesc” Mulțumesc! Dar cam asta e întinderea românei mele, până acum”, a relatat Erica Wagner autoarea reportajului publicat în Financial Times.
Pentru a descrie experiența trăită în halele pieței Obor, Eroca folosește ca grad de comparație superlativul. În accepțiunea ziaristei britanice Piața Obor este cea mai mare și bine aprovizionată piața agroalimentară din București, chiar din România.
Britancii regretă Brexit-ul
”90 de tone de produse proaspete ajung aici zilnic pentru a fi vândute: fructe și legume la parter, cu zeci de tarabe individuale concurând pentru a afișa cel mai luxos spanac și cel mai lung praz. Aici există miere, ierburi și nuci, precum și un automat uriaș care oferă iaurt de diferite grosimi. Urcați scara rulantă și sunt măcelari, brânzeturi și brutari. Este deschis șapte zile pe săptămână de la 7:00 până la 19:00, ei bine, se închide la 16:00 duminica” completează Erica Wagner, mulțumită fiind și de amplasarea pieței, poziționată foarte aproape de metrou și de alte mijloace de transport în comun.
Jurnalista britanică a intervievat doi producători locali, Florian și Dan aceștia au rămas uimiți când au auzit despre probleme pe care le înfruntă britanicii în materie de aprovizionarea cu legume și fructe.
”Ambii producători se întreabă ce naiba se întâmplă în Marea Britanie (deși nu vorbesc româneste, sensul este clar). Când spun „Brexit”, primesc un oftat și scutură din cap. Deși știu că este o explicație simplistă, este cea mai ușoară fără o limbă comună. Nu sunt în măsură să explic complexitățile doar prin intermediului telefonului meu.
Cum ar fi: birocrația crescută atunci când vine vorba de aprovizionarea cu lucrători sezonieri și întârzierile la graniță care au făcut din Marea Britanie o piață neatractivă pentru cultivatorii și vânzătorii europeni, facturile de energie în creștere, și lipsa sprijinului guvernamental privind creșterea costurilor combustibilului, care au lăsat Marea Britanie și proprii fermieri în vâltoare. APS Group, cel mai mare producător de tomate din țară, a lăsat serele neplantate pentru prima dată în istoria sa de 80 de ani”, mai spune jurnalistul Financial Times, Erica Wagner.
Deși noi le considerăm banale, se pare că britanicii apreciază mai mult loboda și urzicile
”Una dintre bucuriile de a fi în București a fost descoperirea verdețurilor locale, autohtone și de sezon. Va trebui să mă ierți, pentru că sunt o fată de oraș, dar la început nu am recunoscut coșurile cu frunze țepoase.
Un comerciant era dornic să cumpăr de la el. Între română și engleză mi-am dat seama în cele din urmă că este vorba despre urzici (în limba română), adunate în mod tradițional primăvara, din care am făcut o supă catifelată, folosind o bază din prazul dulce și semințe de fenicul cumpărate vrac într-o pungă de hârtie.
Am încercat loboda, de asemenea, pe care nu am văzut-o niciodată în Marea Britanie. Atriplex patula , numit uneori „spanac francez”, are frunze moi, superbe roșiatice-violet și adaugă o dulceață pământească la salate sau, la fel ca urzicile, poate fi transformat într-o supă”, a subliniat Erica Wagner, citată de agrointel.ro.
