Despre agricultură se poate spune că a unit omul cu natura. Ființa umană a învățat din cele mai vechi timpuri cum să se folosească de ceea ce o înconjoară, iar acolo unde condițiile au fost favorabile,apă, vreme și sol fertil, s-au dezvoltat agricultorii. Multe popoare, printre care și România, sunt recunoscute la nivel mondial pentru caracterul și talentul în ceea ce privește agricultura.
Iar cum unii oameni au și acest spirit antreprenorial, un simț ascuțit al business-ului și un miros fin pentru oportunități, au știut cum și ce să facă pentru a face bani, chiar foarte frumoși, de pe urma cultivării și comercializării cu produse agricole speciale, cu prețuri ridicate, la nivelul unei adevărate industrii de lux. Ceva departe de merele cu bot de iepure sau de clasicele banane din Ecuador pe care le știm cu toții. Nu, trebuie să fie ceva inedit, aparte, să se încadreze cu adevărat la categoria lux și valoare.
S-ar putea spune: „Cine ar acorda atenție unui fruct sau unei legume pentru care a-i da pe un singur kilogram câteva mii de dolari? O roșie bien coaptă nu e mai bună decât astfel de ciudățenii?” Ei bine, oferta există în același timp cu cererea. Dezvoltarea este una reciprocă și continuă, ca în fiecare industrie, de altfel. Când portofelul rezistă, astfel de achiziții se întâmplă.
Agricultura în forma sa perfectă
Am adus în discuție anterior ideea de popoare care prin tradiție și-au dezvoltat această caracteristică, de buni agricultori, iar un bun exemplu în acest sens ar fi Japonia. Chiar dacă este vorba despre o insulă și s-ar crede că altele au fost resursele principale, ei bine, în această cultură, fructele joacă un rol aparte.
În Japonia, fructele au o valoare simbolică mult mai puternică decât în țările occidentale. Fructele sunt oferite la ocazii speciale sau ca mulțumire pentru cineva care te-a ajutat într-o problemă. Fructul trebuie să fie la fel de frumos pe cât este de gustos. Fructul trebuie să fie perfect, ca un produs de lux. Iar numeroase exemple din această listă vin din Țara Soarelui Răsare.
Cum ar fi Yubari King, un pepene galben în formă de sferă perfect. Cultivat pe insula Hokkaido din Japonia, în nordul țării, acest pepene este produsul emblematic al regiunii. Cultivarea sa, lansată în anii 1980, a contribuit la salvarea economiei locale în urma crizei cărbunelui de câțiva ani mai devreme. Yubari King trebuie să fie perfect sferic pentru a fi considerat de calitate superioară. La o licitație din 2021,de exemplu, doi pepeni din acest soi s-au vândut cu 2,7 milioane de yeni, adică 20.370 de euro în acel an.
Pepenele Yubari King este un hibrid de doi pepeni al cărui gust este adesea descris ca fiind excepțional de dulce, parfumat. În ceea ce privește caracteristicile care fac ca un pepene Yubari să fie atât de special, fiecare pepene este atent inspectat manual și verificat în funcție de conținutul de zahăr, forma și dimensiunea sa.
Un Yubari King trebuie să cântărească între 1 și 2,5 kg și să aibă o formă ovală. Pepenii Yubari King au un model fin și delicat de plasă pe coajă. Această plasă trebuie să fie distribuită uniform și să fie atractivă din punct de vedere estetic. Pulpa sa este de culoare portocalie și este foarte moale și suculentă.
„Oul soarelui”
Acest soi de mango a apărut inițial datorită unei răsturnări de situație, de pe urma unei probleme. Despre ce este vorba? Ei bine, la un moment dat, fermierii japonezi (cine altcineva?) au început să cultive mango, un fruct care în mod natural. Din păcate, recoltele s-au dovedit dezamăgitoare, nu a ieșit nimic bine. Fructele de mango erau neatractive și, prin urmare, au lâncezit pe rafturi, având în vedere standardele ridicate ale clienților japonezi.
Însă aceștia au observat că, odată ce cădeau din pom, adică atunci când erau complet coapte, fructele era absolut splendide, arată delicios. Ei au decis să dezvolte un proces pentru a cultiva mango fără a-l deteriora. Atunci când sunt complet coapte și cad din copac, fructele sunt prinse într-o plasă pentru a le împiedica să se lovească de pământ.
Plasele care le țin sus permit, de asemenea, ca mango să primească lumina soarelui din toate unghiurile, ceea ce îi conferă acea culoare intensă. Un proces foarte atent care justifică faptul că acest mango este un produs de lux. Prețul mediu pentru un singur kilogram ajunge la prețul de 1.700 de euro.
Spanacul Yamashita, tot de la japonezi
Acest soi de spanac, din categoria premium poartă numele cultivatorului său, Asafumi Yamashita, un om foarte meticulos. Dedicarea sa pentru excelență în agricultură include menținerea unei microferme în care sunt cultivate doar șapte tipuri de legume în fiecare sezon. Fiecare dintre ele este aleasă manual, cu foarte mare atenție. Asta pentru a echilibra culoarea, gustul și textura. Mai mult, aceste legume se adresează unei clientele de elită, inclusiv restaurantelor cu stele Michelin. Astfel, disponibilitatea lor limitată, combinată cu cumpărătorii lor de profil înalt, le ridică costul la sute de dolari pe pachet.
Și povestea omului din spate este una interesantă. În 1989, Yamashita și-a urmat intuiția și s-a mutat în Franța, țară unde mai fusese pe timpul facultății, pentru a înființa o afacere cu bonsai într-o curte din suburbia pariziană Chapet. A investit aproximativ 500 de dolari, o sumă mare pe atunci, pe care i-a folosit pentru a cumpăra semințe din Japonia, în principal bonsai, komatsuna, un spanac japonez cu muștar, și hatsuka daikon, ridichi japoneze.
La un an după ce a plantat prima sa cultură de legume, Yamashita aproviziona 12 restaurante japoneze din jurul Parisului cu produse exclusiv japoneze. Iar cel mai celebru produs al său a rămas și spanacul care-i poartă numele.
Un trandafir neobișnuit
În cazul acestei legume se poate vorbi și despre latura estetică, acel ceva ce-l poate face pe cumpărător să zică „Wow!”. Salata italiană La Rosa del Veneto radicchio, sau, mai simplu, salata roz, adaugă un strop de culoare oricărui fel de mâncare. Doar privită în forma sa naturală, negătită, poate impresiona. Oferă iluzia unui trandafir uriaș, însă cu totul alte întrebuințări.
Acest soi de salată are o aromă robustă, amară, care se potrivește bine cu ingrediente dulci sau bogate în grăsimi. Având în vedere condițiile sale specifice de creștere și momentul precis necesar pentru recoltare pentru a asigura culoarea și aroma optime, poate costa în jur de 50 de dolari pe kilogram.
Este un produs agricol special și scump căci se obține într-un mod destul de dificil, dar natural. Varza este o legumă sensibilă la temperatură, iar într-un spațiu și mediu necorspunzător, aceasta poate deveni maro și urât mirositoare. Însă, la temperatura potrivită, la cantitatea ideală de lumină de care are parte, aceasta va deveni roz. Nu înseamnă că se strică, din contră este încă foarte bună de consumat.