Suedia votează astăzi, 11 septembrie, după o campanie fără precedent, dominată de criminalitate și inflație. Prim-ministrul demisionar, Magdalena Andersson, liderul opoziției de dreapta, Ulf Kristersson, și liderul extremei drepte, Jimmie Akesson, sunt principalele figuri care se vor confrunta în cadrul unor alegeri care se anunță a fi foarte strânse.
Potrivit Le Monde, prim ministrul demisionar, social-democrata Magdalena Andersson, speră să rămână la putere cu o coaliție „roșu-verde”, pentru un al treilea mandat de patru ani pe stânga. Dar dreapta este la pândă, gata să se alăture extremei drepte pentru a prelua puterea.
Niciodată până acum dreapta suedeză tradițională nu a avut în vedere o guvernare cu sprijinul direct sau indirect al Democraților Suedezi (SD). Potrivit sondajelor, partidul naționalist și anti-imigrație, care a fost mult timp un paria, este pe cale să ocupe un loc doi fără precedent și să devină principalul partid al unui nou bloc de dreapta.
Magdalena Andersson, stânga pragmatică
Prima femeie șef de guvern într-una dintre cele mai feministe țări din lume, Magdalena Andersson, în vârstă de 55 de ani, a preluat funcția în noiembrie, cu scopul de a schimba soarta partidului său în perspectiva alegerilor și de a conduce încercarea istorică a țării sale de a adera la NATO. După șapte ani de guvernare sub predecesorul ei, Stefan Löfven, social-democrații sunt din nou pe drumul cel bun.
Fosta campioană la înot, căsătorită și mamă a doi copii, a venit la putere cu porecla de „buldozer”, aluzie la maniera sa directă, chiar casantă, când a fost ministru de finanțe (2014-2021), care uneori derutează într-o țară preocupată de consens.
Ezitantă la început, ea și-a schimbat tonul alegând să ceară aderarea Suediei la NATO la câteva săptămâni după invazia Moscovei în Ucraina, chiar dacă acest lucru însemna o ruptură cu linia istorică a social-democraților și cu două secole de nealiniere militară a Suediei.
Ea a ales ca slogan „Suedia noastră poate face mai bine”, între o promisiune și un drept la bilanț. Apărarea sa a statului social, totemul social-democrat, este clasică, dar a continuat să înăsprească linia partidului cu privire la imigrație. „Integrarea a eșuat”, a declarat ea după revoltele dintre tinerii imigranți și poliție din aprilie. Dacă va fi învinsă, va avea cel mai scurt mandat în fruntea unui guvern din 1936 încoace.
Pe scena internațională, cel mai dificil dosar al său va fi fost negocierea cu Turcia, care amenință să blocheze aderarea Suediei la NATO, acuzând țara nordică de a fi un refugiu pentru „teroriștii” kurzi.
Ulf Kristersson, conservatorul gata să se alieze cu extrema dreaptă
Ulf Kristersson, în vârstă de 58 de ani, speră să câștige postul de prim-ministru cu prețul unei apropieri fără precedent de extrema dreaptă. El trebuie să demonstreze că noua alianță istorică este profitabilă pentru tabăra sa. În vârstă de 58 de ani, liderul conservator al Partidului Moderat, cu ochelari mici și rotunzi și un fizic ușor ca o pană, se află la a doua sa încercare de a deveni șef al guvernului.
După precedentele alegeri strânse din 2018, fostul gimnast a eșuat în încercarea sa acrobatică de a-și asigura sprijinul atât al partidelor naționaliste Democrații Suedezi (SD), cât și al partidelor mai mici de centru-dreapta, aliații istorici ai moderaților. Dar, un an mai târziu, a declarat că este pregătit pentru prima dată să discute cu SD, iar de atunci apropierea s-a adâncit.
Detractorii săi, cum ar fi liderul Partidului de Centru, Annie Lööf, îl acuză de un pact faustian, aducând în mod repetat în discuție promisiunile sale din trecut de a nu colabora niciodată cu ei.„Partea mea de politică”, spune el acum despre combinația dintre partidele tradiționale de dreapta și naționaliști. Un al doilea eșec în încercarea sa de a deveni prim-ministru l-ar costa poziția de lider al partidului.
Jimmie Akesson, naționalistul care a supravegheat extrema dreaptă
În 17 ani ca lider al Democraților Suedezi (SD), Jimmie („Yimmie” în pronunția suedeză) Akesson a transformat partidul de extremă dreapta dintr-o paria în peisajul politic suedez într-unul din greii de care dreapta are nevoie pentru a guverna după alegerile de duminică.
Cu părul pieptănat impecabil, dar dispus să lase cravata să cadă, acest bărbat de 43 de ani, brunet, cu ochelari de soare, cu o constituție solidă și o barbă bine tunsă, cultivă imaginea suedezului normal. Susținător al normalizării extremei drepte, el a transformat un partid care a fost moștenitorul unui grup neonazist, Bevara Sverige Svensk („Să păstrăm Suedia suedeză”), într-un partid naționalist cu un logo înflorit. Au dispărut frazele controversate, cum ar fi cea în care Akesson îi numea pe musulmani „cea mai mare amenințare externă de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace”, sau propunerea de a părăsi Uniunea Europeană.
Partidul său atrage alegători conservatori, dar și social-democrați, în special din rândul clasei muncitoare, și ar putea pentru prima dată să formeze o coaliție în parlament cu dreapta tradițională.
