Spania organizează duminică, în plină vară toridă, alegeri după patru ani de guvernare de stânga. Actualul prim-ministru Pedro Sánchez a convocat scrutinul ca răspuns la rezultatele dezastruoase obținute la alegerile locale din luna mai, în cadrul cărora partidul său socialist s-a clasat pe locul al doilea în fața principalului său rival, Partidul Popular conservator.
Niciodată în istoria Spaniei nu au avut loc alegeri generale atât de târziu în timpul verii, cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius în această țară cu 48 de milioane de locuitori. Momentul votului a fost criticat, în condițiile în care atât de mulți spanioli sunt în vacanță, dar 2,6 milioane de alegători au ales să voteze prin corespondență.
Consimțământul sexual, naționalismul și economia
Partidul Popular (PP), condus de Alberto Núñez Feijóo, vizează victoria, dar ar putea avea dificultăți în a forma un guvern pe cont propriu. Pentru a obține o majoritate, trebuie să obțină mai mult de jumătate din cele 350 de locuri din camera inferioară a parlamentului. Spaniolii vor vota, de asemenea și pentru camera superioară.
Conservatorii ar putea avea nevoie de sprijinul partidului de extremă-dreapta Vox, în timp ce Pedro Sánchez se va putea baza pe gruparea de stânga Sumar.
Problemele legate de LGBT și de gen au devenit subiecte de campanie proeminente în perioada premergătoare acestor alegeri. Partidele de opoziție PP și Vox au criticat vehement noile legi ale guvernului de stânga privind drepturile transsexualilor, inclusiv facilitarea schimbării sexului legal și avortul.
Legi controversate
De asemenea, au atacat controversata lege spaniolă „Doar da înseamnă da” privind consimțământul sexual. Aceasta a fost adoptată abia în august anul trecut, dar a creat o lacună care a redus pedeapsa cu închisoarea pentru peste 1.000 de violatori condamnați, iar Pedro Sánchez a fost nevoit să își ceară scuze și să impună modificări.
Însăși existența violenței de gen a fost pusă la îndoială de unii oficiali ai partidului Vox, provocând tensiuni cu potențialii lor parteneri conservatori. Naționalismul a fost, de asemenea, o problemă fierbinte. PP și Vox l-au catalogat pe actualul premier drept „trădător” pentru că a grațiat liderii pro-independență încarcerați și a retrogradat infracțiunea de secesiune.
O tactică extrem de eficientă a dreptei a constat în atacarea premierului cu un slogan pentru că s-a bazat pe separatiști pentru a trece reformele cheie. Sanchez a fost denunțat pentru pactul său cu partidul separatist basc Bildu, condus de Arnaldo Otegi, încarcerat pentru crime comise de grupul militant Eta.
Sloganul Que te vote Txapote, care înseamnă „Lasă-l pe Txapote să voteze pentru tine”, se referă la un alt militant Eta care a comis o serie de atacuri teroriste mortale.
Economia: piatra fierbinte din politica Spaniei
În timp ce Spania se confruntă cu o agravare a secetei și a valurilor de căldură, majoritatea partidelor au măsuri de combatere a schimbărilor climatice. Doar programul electoral al Vox nu menționează în totalitate această problemă.
Cea mai mare problemă pentru majoritatea alegătorilor este economia, chiar dacă o mare parte din campanie s-a concentrat pe alte aspecte. Spania se bucură de o perioadă de creștere economică, iar inflația a încetinit la sub 2% în iunie, unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa.
Dar cifrele sumbre privind șomajul reprezintă una dintre cele mai frecvente linii de atac ale opoziției împotriva actualului guvern. În luna mai, Spania avea cea mai mare rată a șomajului (12,7%) dintre toate țările UE.
A devenit primul politician din Spania care a smuls puterea unui prim-ministru în exercițiu printr-o moțiune de cenzură în 2018. Apoi a câștigat la limită un vot de încredere în ianuarie 2020 pentru a forma primul guvern de coaliție din Spania de la restabilirea democrației la sfârșitul anilor 1970.
Combatanții
Pedro Sánchez, în vârstă de 51 de ani, este văzut ca un pro-integrator european pasionat și vorbește fluent limba engleză; a predat cursuri de economie în Spania și a lucrat o perioadă pentru Înaltul Reprezentant al ONU în Bosnia-Herțegovina.
Stilul său de guvernare a fost etichetat drept Sanchismo, iar adversarii săi au descris alegerile ca fiind o alegere între Sanchismo sau Spania, sugerând că este o amenințare pentru țară, pentru tradițiile și valorile sale.
a promovat o lege pentru a aduce demnitate victimelor dictatorului Francisco Franco, a susținut o lege care acordă dreptul la concediu menstrual pentru lucrători și legi care extind dreptul la avort.
Dar aceste alegeri anticipate ar putea fi un pariu prea mare, deoarece partidul său este în urma rivalilor săi conservatori. El a acuzat PP că încearcă să pună Spania într-o „mașină a timpului sinistră” cu sprijinul extremei drepte Vox și să ducă țara înapoi „cine știe unde”.
Alberto Núñez Feijóo
Liderul Partidului Popular a cultivat cu bună știință o imagine discretă, spunând recent că „ceea ce pentru unii poate fi plictisitor, cred că pentru majoritatea cetățenilor sunt calități pe care un prim-ministru ar trebui să le aibă”.
S-a văzut că a câștigat singura dezbatere electorală televizată față în față cu Sánchez, spunându-i acestuia că nu are dreptul să dea lecții despre pactele de guvernare, deoarece liderul socialist s-a bazat pe separatiști.
Dar, Feijóo a fost criticat ulterior pentru că a lipsit de la ultima dezbatere televizată înainte de alegeri, la care au participat atât adversarii săi, Sánchez și Díaz, cât și potențialul său partener de coaliție, Santiago Abascal.
Santiago Abascal
A condus partidul de extremă-dreapta Vox, a contribuit la înființarea sa în 2014, și este cunoscut pentru declarațiile sale controversate. A precizat că nu crede în schimbările climatice și a criticat „legea totalitară a ideologiei de gen”, despre care susține că îi criminalizează pe bărbați.
Luna trecută, Abascal s-a folosit de revoltele din Franța pentru a cere politici mai dure în materie de imigrație. „Europa este amenințată de mulțimi de antieuropeni… care nu sunt dispuși să se adapteze la modul nostru de viață și la legile noastre. Europa nu poate continua să accepte imigranți din țările musulmane”, a adăugat Santiago Abascal.
Vox a ajuns deja la acorduri de coaliție cu conservatorii în zeci de orașe și în trei regiuni autonome – Extremadura în vest, Valencia în est și Castilia și León, la nord de Madrid. În Insulele Baleare, Vox a încheiat un pact cu PP, dar nu are poziții în guvern.
Yolanda Díaz
Dacă pentru Alberto Núñez Feijóo, Vox este potențialul factor de influență, pentru socialiști ar fi alianța Sumar (Unite) a lui Yolanda Díaz, formată din 15 grupuri de stânga. Fostă comunistă, Diaz a fost al doilea vicepremier al Spaniei, precum și ministru al muncii și dorește să devină și prima femeie lider al Spaniei: „pentru că a venit timpul femeilor, iar femeile vor să fie cele care fac istorie”.
Alianța Sumar a făcut o mare campanie de promovare a votului tinerilor, promițând o finanțare de 20.000 de euro (17.139 de lire sterline) pentru a-i ajuta pe tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 23 de ani să își înceapă viața.
Yolanda Díaz este un politician popular care a contribuit la creșterea salariului minim spaniol la 1.259 de euro și a eliminat legi nepopulare privind munca.
Între Diaz și Abascal au apărut scântei în ultima dezbatere televizată înainte de alegeri, când cei doi au intrat în conflict pe tema violenței de gen, în timp ce ea și Sánchez păreau să formeze un front unit. Diaz și-a câștigat reputația de om de încredere, fiind președinte al fostului serviciu național de sănătate și al serviciului poștal, potrivit BBC.com.
