Cei trei candidați prezidențiali indonezieni sunt uniți în răspunsul lor discret la influența crescândă a Chinei în Asia de Sud-Est și în sprijinul acordat palestinienilor. În timp ce doi dintre ei sunt mai orientați spre interior în politica lor externă, unul dintre ei dorește ca Indonezia să joace un rol mai important pe scena internațională.
Retorica anti-China abia dacă s-a auzit până acum în timpul campaniei, înaintea votului prezidențial din 14 februarie. Acest lucru este în contrast cu 2019, când candidatul opoziției de atunci, Prabowo Subianto, a folosit opinia publică anti-China pentru a-l ataca pe președintele Joko Widodo în timp ce acesta încerca să fie reales. El a lansat acuzații precum cea că muncitorii chinezi furau locurile de muncă locale.
Schimbări în Indonezia
Acum, Prabowo, ministrul apărării și favorit la alegerile prezidențiale susținut de Jokowi, și-a schimbat tonul. El promite să abordeze cu atenție rivalitatea tot mai mare dintre SUA și China în Indo-Pacific.
„Nu mi-e rușine să spun că respect, sunt prieten cu China și o admir”, a declarat Prabowo la un eveniment din Jakarta săptămâna trecută. „Dar respect, de asemenea, și Statele Unite. Îmi plac Statele Unite. Tuturor ne plac Statele Unite”.
El a declarat că Indonezia „are o problemă” cu China și că aceasta „nu este mică, ci destul de mare”. El făcea referire la fricțiunile tot mai mari din ultimii ani între navele indoneziene și cele chineze în zona economică exclusivă a Indoneziei din largul insulelor Natuna. La marginea sudică a Mării Chinei de Sud.
„Dar modul în care ne ocupăm de acest lucru este prin negocieri. Printr-o abordare prietenoasă”, a declarat Prabowo. „Indonezia rămâne prietenă cu China, Statele Unite, Rusia. Cu toate țările. O mie de prieteni sunt prea puțini și un singur dușman este prea mult”.
Reducerea dependenței economice
Ceilalți doi candidați prezidențiali, fostul guvernator din Java Centrală, Ganjar Pranowo, și fostul guvernator din Jakarta, Anies Baswedan, spun că Indonezia trebuie să își reducă dependența economică față de China. Dar s-au abținut să menționeze direct gigantul asiatic. China este cel mai mare partener comercial al Indoneziei. Și principala sursă de investiții străine. În special în topitoriile de nichel, care ocupă un loc important în eforturile de industrializare ale țării.
Reticența lor de a critica rolul companiilor chineze într-o serie de probleme de mediu evidențiază că oricine va deveni următorul președinte al Indoneziei va continua să se bazeze foarte mult pe China din punct de vedere economic.
„Nu ne putem baza doar pe o anumită țară”, a declarat Ganjar în noiembrie. „Avem mulți prieteni… multe alte țări care ne pot ajuta. Trebuie să ne întoarcem la politica noastră externă independentă și activă”.
Anies a declarat reporterilor locali în noiembrie că trebuie să existe mai mult „echilibru” în relația Indoneziei cu alte țări. Trebuie să „îmbunătățim parteneriatele cu Uniunea Europeană, Statele Unite [și] Asia de Est. Acolo sunt [de asemenea] Japonia și Coreea [de Sud]”. Atât Prabowo, cât și Ganjar își orientează puternic politica externă către obiective economice.
Pacea în Indonezia
Prabowo a declarat că dorește să mențină pacea. Și ca Indonezia să joace rolul de mediator de pace în conflictele regionale și internaționale „deoarece este imposibil să ai prosperitate fără pace [și] stabilitate”.
Ganjar a declarat în mod specific că dorește să stimuleze „diplomația economică” a Indoneziei, semnul distinctiv al politicii externe a lui Jokowi. De exemplu, Ganjar a spus că dorește ca diplomații indonezieni să ajute micile întreprinderi indoneziene să găsească piețe de export și să facă lobby pe lângă țările din Orientul Mijlociu pentru a ajuta guvernul să cumpere petrol mai ieftin.
„Oamenii noștri au nevoie de mai multe locuri de muncă. Avem nevoie de mai multe investiții. Prin urmare, trebuie să ne consolidăm infrastructura diplomatică”, a declarat Ganjar în cadrul unei dezbateri electorale din ianuarie.
Critici la adresa „diplomației tranzacționale”
Pe de altă parte, Anies a criticat ceea ce a numit „diplomația tranzacțională”. El a spus că diplomația Indoneziei ar trebui să fie în schimb „bazată pe valori”. El dorește ca liderul indonezian să revină pe scena internațională și ca țara, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, să joace un rol internațional mai important.
„Președintele trebuie să servească drept comandant al diplomației indoneziene”, a declarat fostul ministru al educației și președinte de universitate. „Nu numai că ar trebui să participe la forumuri [internaționale] … el trebuie să lupte serios pentru mandate, inclusiv pentru cel mai important mandat de anihilare a colonialismului de pe Pământ … în special în Palestina. Noi nu vom mai [fi] absenți. Indonezia va fi prezentă, iar Indonezia va colora lumea”.
Cei trei candidați care concurează pentru a conduce Indonezia în următorii cinci ani s-au angajat să lupte pentru un stat palestinian în timpul campaniilor lor. Indonezia, care găzduiește cea mai mare populație musulmană din lume, a pledat mult timp pentru o soluție cu două state pentru Israel și Palestina. Cu toate acestea, Usman Hamid, directorul executiv al grupului pentru drepturile omului Amnesty International Indonezia, a declarat că eșecul Jakartei de a ratifica convențiile ONU privind refugiații, apartheidul și genocidul „a minimizat rolul Indoneziei în abordarea crizelor globale privind drepturile omului, inclusiv pentru a proteja civilii din Gaza și … din Myanmar”, transmite asia.nikkei.com
