Alex Mihai Stoenescu a fost invitat la podcastul Evenimentul Istoric. El a discutat despre politica României interbelice. Printre subiectele abordate s-au numărat formarea PNȚ și contribuția lui Iuliu Maniu la democrația românească. Stoenescu a menționat și crearea „Siguranței” de către Ion I.C. Brătianu, liderul liberal.
Siguranța, înființată de Ion I.C. Brătianu în 1908-1909, a fost primul serviciu secret de informații din România. Acesta era axat pe supravegherea internă și combaterea spionajului și trădării. Inspirată de modelul francez, Siguranța a justificat existența sa prin amenințările la adresa monarhiei și a națiunii, infiltrându-se în toate structurile societății, inclusiv în partidele politice. În timp, a devenit un instrument de control politic și poliție politică.
Brătianu a fondat primul serviciu secret de informații
„Un aspect foarte important al istoriei serviciilor informaționale românești este că în perioada 1908-1909 a fost înființată Siguranța. Oamenii au auzit de Siguranță. A fost prima structură de informații, primul serviciu secret de informații interne. El se ocupa de supravegherea și urmărirea cetățenilor români. Deci securitatea internă a fost începutul securității interne care a practicat și poliția politică, așa cum o spunem foarte clar. A fost Siguranța, înființată de Brătianu în 1908-1909, și a acționat din acel moment. Sigur, a avut o serie întreagă de argumente și justificări, pentru că un astfel de serviciu nu era tolerat de societate. Au fost reacții în presă, întrebări despre cum își permite Brătianu să înființeze o poliție secretă care să supravegheze românii.
Siguranța se ocupa de prinderea spionilor, sabotorilor și altor infractori. Existau deja structuri de informații, cum ar fi Secția II a Armatei. Brătianu susținea că există trădători printre cetățenii români, ceea ce justifica acțiunile poliției.
El a avut o serie întreaga de justificari. Un argument important a fost atentatul asupra Regelui Carol I, care a avut loc cu ani în urmă. Au fost mai multe încercări de asasinare, inclusiv încercări asupra Regelui Ferdinand și a Reginei, care erau planificate de agenți străini. Astfel, Brătianu a spus că acești români care au colaborat cu dușmanii trebuiau urmăriți.”, a spus istoricul.
Siguranța, inspirată de modelul francez, a creat o rețea extinsă de informatori, inclusiv din partidele politice, consolidându-și rolul de spionaj intern. În 1940, generalul Antonescu a descoperit că soțiile generalilor români erau informatori, subliniind influența profundă a acestui serviciu. De-a lungul timpului, Siguranța a devenit un instrument politic esențial, supraveghind inclusiv liderii socialiști din răscoala din 1907 și personalități ca Nicolae Iorga.
Nicolae Iorga a fost urmărit de Siguranță
„Siguranța a început să culeagă informații din partide. A ajuns să aibă informatori chiar printre membrii partidelor politice, iar acest lucru a dus la o rețea de spionaj bine organizată.
În 1940, generalul Antonescu a descoperit că soțiile generalilor români erau racolate ca informatori. Aceasta a fost o dezvăluire șocantă, arătând cât de adânc pătrunsese siguranța în structurile de putere.
Astfel, siguranța a devenit o unealtă esențială pentru controlul politic, infiltrându-se în toate aspectele societății. Începând din 1907, liderii socialiști implicați în răscoala din acel an au început să fie urmăriți, iar dosarele acestora au fost deschise, inclusiv dosarul lui Nicolae Iorga, considerat instigator.”, a mai spus Stoenescu.
Emisiunea integrală poate fi vizionată aici.
