În ediția din 20 septembrie a podcastului „Evenimentul Istoric”, atenția s-a concentrat asupra unei personalități remarcabile din istoria României: Iuliu Maniu. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a explorat impactul lui Maniu asupra politicii interbelice. Acesta a evidențiat importanța Partidului Național Țărănesc (PNȚ) ca forță esențială în contextul social și politic al vremii.
„Iuliu Maniu a fost una dintre cele mai importante figuri politice din România interbelică”, a subliniat Stoenescu. El a explicat cum Maniu a luptat pentru democrație și a încercat să mențină stabilitatea politică într-o perioadă plină de provocări.
Partidul Național Țărănesc, un element esențial pe scena politică din România
Întrebat despre cum ar fi arătat România fără PNȚ, Alex Stoenescu a subliniat că ar fi fost o situație critică.
„Ar fi fost o situație critică. Situația politică de după campania electorală din 1919 și regimul stării de urgență din 1920, sub Averescu, era considerată de unii ca o reinstalare a tiraniei liberale.
Reinstalarea dominației liberale nu mai putea fi acceptată. Mai ales că pe fondul politic al acestor transformări apariția unui partid nou și puternic pe scena românească, era absolut necesară, ca urmare a dispariției Partidului Conservator, un vechi rival al liberalilor. Partidul Conservator, care formase și guvern cu Marghiloman și Petre Carp, Maiorescu care între timp a murit s-a compromis. Conservatorii batrani începuseră să dispară. Take Ionescu a reușit să desprindă o aripă din Partidul Conservator, formând un partid conservator-democrat, care a avut oarecare succes.”, a declarat el.
Liderul țărănist a condus poliția Vienei
Iuliu Maniu, considerat o personalitate marginală de către Partidul Național Liberal și Nicolae Iorga, a fost totuși numit președinte al Consiliului Dirigent. Această instituție provizorie a fost creată pentru a administra Transilvania până la alegerile libere.
„Iuliu Maniu era președinte al Consiliului Dirigent, el era considerat atât de Partidul Național Liberal — și vom găsi și la Iorga, și în memoriile lui, și în textele politice și în istoria scrisă de Nicolae Iorga — că Iuliu Maniu era o personalitate minoră, cu totul marginală între liderii politici transilvăneni. Așa era văzut, așa era considerat.
Dar întrucât liderii transilvăneni, cu acordul regelui și al primului ministru Brătianu, au hotărât ca președinte al Consiliului Dirigent din Transilvania, acea instituție provizorie înființată de la București de statul român, pentru a administra situația din Transilvania până la întrunirea alegerilor libere și întrunirea noului parlament, s-a făcut pe baza acestui criteriu. Și anume, faptul că el condusese poliția Vienei și reușise să adune unitățile, subunitățile militare românești și devenise un fel de conducător militar, dar de fapt un foarte bun organizator”, a mai spus Alex Mihai Stoenescu.
Liberalii și Nicolae Iorga îl criticau pe Iuliu Maniu
Existau controverse privind partidul lui Maniu. Unii considerau că Partidul Național Român din Transilvania, cu o istorie de luptă împotriva ocupației maghiare, era același cu partidul țărănesc fondat de Maniu în 1919. Această opinie a i-a deranjat pe liberali.
Liberalii și Nicolae Iorga l-au criticat pe Maniu. Aceștia susțineau că țărănistul nu a avut un rol semnificativ în idealul național al românilor.
„Ulterior, el a venit la Consiliul Național Român și apoi a fost prezent la Alba Iulia la Marea Adunare. Or, această pretenție că Partidul Național Român din Transilvania, acela vechi, cu toți liderii, cu memorandiștii, cu toată istoria lui de luptă împotriva ocupației maghiare și austro-ungare, că acest partid este noul partid înființat de Maniu în 1919, a deranjat foarte mult. Liberalii și societatea românească nu considerau că este același partid. Partidul Național Român își încetase activitatea odată cu Unirea de la 1 decembrie 1918. Urma ca toți membrii săi, toți alegătorii și candidații să intre în partidele din regat, în primul rând în Partidul Național Liberal.
Iorga spunea că <Maniu nu are niciun rol, n-a avut niciodată vreun rol în idealul național al românilor>. Liberalii spuneau la fel, că Maniu își arogă niște merite pe care nu le are. Dar nu era așa. Ce se întâmplă este o exagerare. De ce? Iuliu Maniu cunoștea perfect limba maghiară și, mai mult decât atât, terminologia juridică. El cunoștea foarte bine limba avocățească și juridică, iar în al doilea rând stăpânea perfect legislația austro-ungară.”, a continuat el.
Alex Mihai Stoenescu, despre lui Maniu în Marea Unire
„Nu se poate spune, cum exagerează Iorga, că Iuliu Maniu a avut un rol minor. A avut un rol foarte important în această luptă, folosind <armele dușmanului>. Așadar, poate nu a fost la fel de important ca memorandiștii care au avut de suferit, ca luptătorii și alții care au fost aruncați în închisori.
Însă Maniu a avut un rol important, și anume acela de a apăra și conserva identitatea românească din Transilvania. La un moment dat, au fost niște atacuri personale la adresa lui Maniu. Toată viața lui a suferit tot felul de atacuri personale.”, a mai spus Alex Mihai Stoenescu în cadrul podcastului.
Episodul integral poate fi vizionat aici.
