Președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, supranumit „ultimul dictator al Europei”, sărbătorește 30 de ani la conducerea acestei foste republici sovietice. În cei trei decenii de putere, Lukașenko a rămas un lider autoritar, în timp ce liderii europeni s-au schimbat constant.
Longevitatea sa se datorează reprimării dure a disidenței, readucerii metodelor economice sovietice și apropierii de Rusia, deși uneori a flirtat cu Occidentul. Ales pentru al șaselea mandat în 2020, scrutinul a fost considerat fraudat atât în țară, cât și în străinătate.
Alexandr Lukașenko, „ultimul dictator al Europei”
Protestele masive care au urmat au fost reprimate brutal. Zeci de mii de persoane au fost închise, bătute și torturate. Mulți opozanți politici sunt încă în închisoare sau au fugit din țară. Longevitatea politică a lui Lukașenko se bazează pe viclenie, brutalitate și sprijin ferm din partea Rusiei. El a fost ales pentru prima dată în 1994, promițând să combată corupția și să îmbunătățească nivelul de trai.
Admirator al Uniunii Sovietice, Lukașenko a organizat rapid un referendum pentru a schimba drapelul național în unul similar cu cel folosit în perioada sovietică. El a consolidat legăturile cu Rusia și a presat pentru formarea unui nou stat unional, sperând să devină șeful acestuia. Această ambiție a fost spulberată de alegerea lui Vladimir Putin în 2000.
Sub conducerea sa, agenția de securitate din Belarus și-a păstrat numele sovietic de KGB. Belarus a rămas singura țară din Europa care aplică pedeapsa capitală. În 1999 și 2000, patru critici proeminenți ai lui Lukașenko au dispărut. O anchetă a Consiliului Europei a concluzionat că aceștia au fost răpiți și uciși de escadroane ale morții legate de oficiali belaruși de rang înalt.
Lukașenko a modificat constituția pentru a-și consolida puterea, eliminând limitarea mandatelor și subordonând parlamentul. Economia sa centralizată depinde de subvențiile rusești. Analistul politic Artyom Shraibman a subliniat că, pentru Belarus, Rusia este resursa naturală esențială pentru menținerea stabilității politice.
Belarus, între Rusia și Occident
Lukașenko s-a confruntat de mai multe ori cu Kremlinul, acuzându-l că încearcă să forțeze Belarusul să cedeze controlul asupra activelor economice și independenței. Chiar și în aceste condiții, el a încercat să liniștească Occidentul prin relaxarea ocazională a represiunilor, eliberând prizonieri politici înainte de alegerile din 2020.
„Uneori, el a flirtat cu Occidentul pentru a-și crește, știți, portofoliul în Rusia, pentru a face Rusia să îl aprecieze mai mult, pentru a face Rusia să se teamă de o derivă a sa spre Occident. Astfel, echilibrul a fost folosit ca argument în relația cu Moscova, din nou pentru a obține sprijin politic, dar mai ales economic”, explică Shraibman.
Actul de echilibrare a fost finalizat după un vot care a declanșat cele mai mari proteste din istoria recentă a Belarusului. După acel vot, au avut loc represalii severe. Peste 35.000 de persoane au fost arestate, mii au fost bătute în timp ce se aflau în custodia poliției, și sute de instituții media independente și organizații neguvernamentale au fost închise și interzise.
Lukașenko își pregătește deja „succesorul la tron”
Deși Putin a fost nemulțumit de mișcările anterioare ale lui Lukașenko, el a considerat protestele o amenințare majoră la adresa influenței Moscovei asupra Belarusului. Astfel, Putin a intervenit rapid pentru a-l susține pe Lukașenko, care se confrunta cu sancțiuni din partea Occidentului.
Lukașenko a început să-și aducă fiul cel mic, Nikolai, în vârstă de 19 ani, la evenimente oficiale. Acest lucru a alimentat speculațiile că l-ar putea pregăti ca succesor.
În ultimele ani, Lukașenko a părut mai puțin energic. Există zvonuri privind problemele sale de sănătate, pe care el le-a negat cu bravura caracteristică.
„Lukașenko nu numește în mod intenționat un număr doi, pentru că știe destul de bine că, dacă o faci, imediat ochii birocrației, dar și ai Rusiei, vor fi îndreptați spre această nouă persoană, iar Lukașenko va deveni o rață șchioapă în a doua zi a acestei decizii. Așadar, nu, cred că faptul că nu promovează nicio persoană anume din birocrația sa spune, de asemenea, multe. Arată că nu este încă pregătit pentru ca acest proces să înceapă prea curând”, crede Shraibman, potrivit ProTV.
