Afganistanul condus de talibani a anunțat luna trecută prima sa investiție străină semnificativă, când o firmă chineză a semnat un contract de 25 de ani, în valoare de mai multe milioane de dolari, pentru a extrage petrol. Experții sunt prudenți însă în ceea ce privește capacitatea proiectului de a genera locuri de muncă și venituri, având în vedere istoricul Chinei în această țară.
La începutul anului, pe 6 ianuarie, talibanii au semnat cu Xinjiang Central Asia Petroleum and Gas Company (CAPEIC), o filială a companiei de stat China National Petroleum Company (CNPC), un contract pentru a extrage petrol din bazinul Amu Darya. Regiunea se întinde între țările din Asia Centrală și Afganistan, pe o suprafață de aproximativ 4,5 kilometri pătrați.
În cadrul acestui contract, investiția în Afganistan va fi de 150 de milioane de dolari în primul an și 540 de milioane de dolari în următorii trei ani, a declarat purtătorul de cuvânt al talibanilor Zabihullah Mujahid pe Twitter. „Rata zilnică de extracție a petrolului va fi de la 1.000 la 20.000 de tone”, a precizat Mujahid într-un tweet, adăugând că talibanii vor fi avea, într-o primă fază, un procent de 20% din afacere, care va fi extins ulterior la 75%.
„Dacă ne uităm la situația actuală, la modul în care poporul nostru se luptă, în opinia mea, acest [proiect] poate fi o sursă de venit care să ofere o ușurare economică – o oportunitate pentru afgani de a beneficia de resursele lor”, a declarat Abdul Jalil Jumrainy, expert în industrie și fost director general al Autorității Petroliere Afgane din cadrul Ministerului Minelor și Petrolului.
„Chiar dacă o mare parte din sumă va merge la guvern, vor fi create locuri de muncă și va fi utilizată o parte din expertiza afgană, iar acesta este un lucru bun”, a precizat Jumrainy, care a subliniat însă că „totul depinde de modul în care este implementat”.
China a mai avut un proiect de explorare și extracție ăn Afganistan, pe care nu l-a finalizat. Sursă foto: Dreamstime
China are antecedente proaste în Afganistan
În timp ce anunțul a generat un oarecare optimism inițial în țară, vechii afgani sunt prudenți în optimismul lor, nu numai pentru că Beijingul nu și-a dus încă la bun sfârșit niciuna dintre investițiile sale în sectorul minier al țării, ci și pentru că acest acord seamănă cu cel pe care guvernul afgan precedent l-a anulat din cauza corupției.
Acordul anterior de explorare și partajare a producției a fost încheiat în 2011, sub tutela guvernului afgan, între CNPC, companie de stat chineză, și o compania afgană Watan Group pentru „blocul Kashkari”, unul dintre cele trei blocuri extractive care fac parte acum din recenta licitație din zona Amu Darya.
„A fost o victorie majoră pentru guvern, deoarece CNPC este o companie foarte mare, iar China este în prezent cel mai mare cumpărător de petrol și gaze din regiune”, a reamintit Jumrainy, citat de Aljazeera.
China importă gaze din Turkmenistan prin intermediul a patru conducte, dintre care trei tranzitează Uzbekistanul și una Tadjikistanul. Afganistanului i s-a oferit posibilitatea de a face parte din proiectul celei de a patra conducte. „Guvernul afgan de la acea vreme a cerut CNPC să facă parte din procesul de licitație, ceea ce a fost respins. Ar fi fost o mare oportunitate pentru Afganistan de a-și dezvolta sectorul petrolier dacă chinezii ar fi fost de acord cu un proces de licitație corect”, a declarat fostul director.
Speranțele talibanilor nu s-au materializat
Acordul anterior, tot pe 25 de ani, ar fi presupus o investiție inițială potențială de 400 de milioane de dolari pentru a extrage 87 de milioane de barili de petrol, generând în cele din urmă venituri de cel puțin 7 miliarde de dolari pentru Afganistan.
„Afganistanul a fost unul dintre principalii exportatori către Uniunea Sovietică, prin intermediul Turkmenistanului. Cu toate acestea, nu a existat suficientă explorare în ultimele decenii, ceea ce necesită investiții de miliarde de dolari”, a spus expertul în industrie Abdul Jalil Jumrainy.
Guvernul anterior a sperat că Beijingul va fi un investitor semnificativ în sectoarele extractive afgane, inclusiv în cupru, petrol și gaze, dar foarte puțin s-a materializat.
Beijingul a refuzat controlul guvernului afgan
„Au existat anumite preocupări legate de reglementare și bugetare privind cheltuielile CNPC în Amu Darya EPSC. Când guvernul a ridicat întrebări și a angajat auditori independenți, CNPC a închis câmpul și personalul său a părăsit țara. Cheltuielile au fost mai mari, iar contractele au fost acordate companiilor chinezești fără a se respecta normele de achiziție corespunzătoare”, a reamintit el.
Guvernul afgan a făcut alte câteva încercări de a relansa acordul, dar negocierile au eșuat. „Când am vizitat China pentru a cere CNPC să reia afacerea, au cerut să fie singura sursă pentru aranjamentele din întregul bazin Amu Darya. Dar guvernul a decis să nu facă acest lucru și, în schimb, a scos la licitație potențialul bloc de gaze. Le-am oferit să facă parte din procesul de licitație, dar nu au fost interesați”, a precizat Jumrainy, adăugând că partenerii locali afgani ai CNPC au avut preocupări similare, ceea ce a dus la dispute între cele două părți.
Controversele anterioare cu CNPC, a speculat expertul citat, ar putea fi motivul pentru care afacerea cu talibanii a fost încheiată prin intermediul unei companii afiliate, mai degrabă decât cu organismul de stat în sine.
Investițiile chineze în Afganistan au o puternică componentă politiciă. Sursa foto: Financial Times
Există un precedent și în industria minieră
Există însă și cazul minelor Mes Aynak, unul dintre cele mai mari depozite de cupru neexploatate la nivel mondial, situat la 40 km sud-est de capitala Afganistanului, Kabul.
În 2008, o companie chineză a obținut un contract de închiriere pe 30 de ani pentru minele Mes Aynak pentru a extrage aproape 11,08 milioane de tone de cupru. În prezent, deși a trecut mai mult de jumătate din durata contractului de închiriere, compania nu a reușit încă să exploateze minele. „Până când investițiile concrete nu vor fi realizate efectiv pe teren, aș fi sceptic în a considera oricare dintre cifrele sau obiectivele anunțate ca fiind mai mult decât niște ambiții declarative”, a declarat Jiayi Zhou, cercetător la SIPRI, un institut independent de cercetare a conflictelor cu sediul în Suedia, specializat în geopolitica Chinei.
Ca un semn că talibanii sunt conștienți de prestația lipsită de vigilență a chinezilor, purtătorul de cuvânt al talibanilor a declarat că, în conformitate cu contractul Amu Darya, „în cazul în care compania menționată nu îndeplinește toate materialele și elementele menționate în anunț în termen de un an, contractul va fi reziliat în mod automat.”
Semnificația politică a investițiilor chineze
Acordul are un anumit grad de semnificație politică, a declarat specialistul SIPRI: „Corporațiile chineze au fost în contact public cu talibanii în ultimul an, pentru a renegocia și a relua contractele anterioare de exploatare minieră și petrolieră încheiate în 2008 și 2011. Acest acord este, în esență, fructul acestor discuții”, a mai precizat specialistul citat. Zhou a mai dezvăluit că talibanii au purtat negocieri și cu alți câțiva vecini pentru a relua proiectele de cooperare economică, dar „În rândul vecinilor Afganistanului există un consens că nu există alternativă la o anumită formă de angajament cu talibanii, fie și numai din motive de asigurare a stabilității și securității regionale”.
În acest context, interesul Chinei în Afganistan nu este legat doar valoarea economică a proiectului, ci are și o importantă componentă politică. „Interesul Chinei în Afganistan este determinat de doi factori majori: prevenirea unei înrădăcinări a Mișcării Islamice din Turkestanul de Est (ETIM) și revenirea SUA în regiune”, a declarat Omar Sadr, un academician afgan și fost profesor la Universitatea Americană din Afganistan, a declarat pentru Al Jazeera că angajamentul Chinei față de talibani se bazează mai degrabă pe securitate decât pe interese economice.
ETIM este o grupare armată afiliată la Al-Qaida care a efectuat atacuri asupra Chinei în încercarea de a crea un „Turkistan de Est” pe teritoriul chinezesc continental. Este în interesul Chinei să stabilizeze guvernul taliban, a declarat Sadr pentru Al Jazeera.
„Ambele interese sunt încorporate istoric în angajamentul chinezesc din ultimii 10 ani. Orice formă de interes economic ar fi secundară față de interesul de securitate”, a explicat Omar Sadr.
Ambii parteneri sunt prudenți
Interesul reînnoit al Chinei în Afganistan a venit după căderea guvernului afgan susținut de Statele Unite. Investitorii chinezi independenți au mai făcut încercări slabe și ezitante în Afganistanul controlat de talibani, dar acest ultim acord consolidează prezența Chinei în țara devastată de război.
Însă adevăratul test al acordului în va reprezenta punerea sa în aplicare, spun experții. „Adevărata victorie nu constă în obținerea contractului sau în întoarcerea chinezilor pe teren, ci în modul în care [talibanii] reglementează și implementează [contractele și proiectele], având în vedere capacitatea actuală din cadrul ministerului”, a declarat expertul în industrie Abdul Jalil Jumrainy, adăugând că nu au fost făcute publice prea multe detalii ale acordului. „Rămâne întrebarea cu privire la beneficiile pe care le vor primi afganii; instruire, transfer de tehnologie, venituri din contract, nimic din toate acestea nu este cunoscut”, a subliniat el.
China este, la rândul ei, conștientă de limitările talibanilor și, ca urmare, nu s-a angajat prea mult, a precizat Sadr. Investițiile în cadrul acordului cu talibanii sunt semnificativ mai mici decât cele anunțate între 2002 și 2021. „Corporațiile sale de stat, în special, nu vor investi în Afganistan până când nu vor fi sigure de securitatea acestuia. Ar trebui să ne amintim de ultimul atac asupra investitorilor chinezi din centrul orașului Kabul, care a determinat China să le recomande cetățenilor săi să părăsească Afganistanul”, a mai menționat Omar Sadr, citat de aljazeera.com. Sadr se referă la atacul comis în decembrie 2022 asupra unui hotel din Kabul frecventat de cetățeni chinezi, pentru care ISIL (ISIS) a revendicat responsabilitatea.
