Sistemul politic american a fost conceput cu garduri de protecție împotriva autoritarismului. Atunci când părinții fondatori au stabilit Constituția SUA, ei au încercat să limiteze puterea președintelui. Astfel, s-au rupt de tradiția monarhiei.
În ziua alegerilor, după mai bine de 200 de ani, aceste structuri sunt încă în picioare. Guvernul SUA este împărțit în trei ramuri: legislativă, executivă și judiciară. Ramura legislativă cuprinde Congresul. Acesta este format din Camera Reprezentanților și Senat, în timp ce ramura judiciară include Curtea Supremă și sistemul de instanțe federale. În același timp, ramura executivă a puterii include președintele, vicepreședintele și cabinetul.
În ceea ce privește rolul președintelui, acesta nu este doar șeful statului, ci și comandantul suprem al forțelor armate. Președintele este, de asemenea, responsabil de punerea în aplicare a legilor scrise de Congres. În acest scop, președintele apelează la ajutorul cabinetului, ai cărui membri îi numește.
Titlul suprem este însoțit de dreptul de veto asupra legilor adoptate de Congres. Totuși, ramura legislativă poate trece peste acest veto cu un vot de două treimi în ambele camere. În plus, un președinte al SUA are puterea de a acorda grațiere pentru infracțiuni federale, de a semna tratate cu puteri străine (ratificate de Senat) și de a emite ordine executive. Un ordin executiv este o comandă din partea președintelui. Deși, aceste ordine nu sunt menite să creeze legi noi sau să încalce legislația existentă. De asemenea, ordinele executive pot fi contestate legal dacă încalcă Constituția.
Puterile de urgență
În ceea ce privește puterile prezidențiale, Donald Trump a accelerat pulsul când a sugerat că va fi un „dictator” doar în „prima zi” a unui potențial al doilea mandat.
Reluând un schimb de replici cu un prezentator Fox News, Trump a spus: „Nu veți fi un dictator, nu-i așa? Am spus: ‘Nu, nu, nu, în afară de prima zi. Vom închide granița și vom fora, fora, fora. După aceea, nu sunt un dictator„”. Trump a sugerat că nu ar face decât să treacă peste controale și echilibre pentru a crea o frontieră solidă între Mexic și Statele Unite. Deși termenul de „dictator” a fost folosit în glumă, Trump a depășit deja, de fapt, limitele puterilor prezidențiale.
În timpul primului său mandat, candidatul republican a deturnat fonduri militare pentru a construi părți ale zidului de la frontiera cu Mexicul. Acest lucru s-a întâmplat după ce Congresul a refuzat să ofere finanțarea solicitată. Lucrul acesta l-a determinat pe Trump să declare o urgență națională pentru a evita această decizie.
La momentul respectiv, purtătoarea de cuvânt Nancy Pelosi și senatorul Chuck Schumer au afirmat într-o declarație comună că aceasta a fost „o acaparare a puterii de către un președinte dezamăgit. El a depășit limitele legii pentru a încerca să obțină ceea ce nu a reușit să obțină în cadrul procesului legislativ constituțional”.
O curte federală de apel a decis în 2020 că această mișcare a administrației Trump a fost ilegală.
Într-un alt exemplu, Trump l-a îndemnat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să investigheze rivalul politic și președintele în exercițiu Joe Biden și pe fiul său. De asemenea, el a împins Departamentul de Justiție să îi ancheteze pe cei pe care îi consideră dușmani politici.
Cartea apocaliptică a Americii
Numite în mod neoficial „Cartea Apocalipsei din SUA”, Documentele prezidențiale de acțiune de urgență (PEAD) conțin ordine executive, proclamații și mesaje către Congres. Acestea sunt pregătite în anticiparea situațiilor de urgență, conform euronews.com. Conținutul acestor documente nu este disponibil publicului sau Congresului. El este împărtășit doar în funcție de necesitatea de a cunoaște.
În timpul primului mandat al lui Trump, revista Time a relatat că personalul de securitate națională l-a împiedicat să afle „întreaga amploare a acestor interpretări ale autorității prezidențiale, temându-se că va abuza de ele”. El a citat interviuri cu oficiali din domeniul securității naționale. De asemenea, este demn de remarcat faptul că limitele impunității pentru un președinte al SUA s-au schimbat de atunci.
La începutul acestui an, Curtea Supremă a decis, cu șase voturi pentru și trei împotrivă, că președinții pot pretinde o anumită imunitate împotriva urmăririi penale în legătură cu acțiunile întreprinse în timpul mandatului. Potrivit unui sondaj PBS publicat în aprilie, doar doi americani din zece au declarat că ar fi „un lucru bun” ca viitorul președinte să poată schimba politica fără a se supune Congresului sau instanțelor.
Chiar și așa, aproape șase din 10 republicani au declarat că ar fi un lucru bun ca Trump să aibă acest tip de putere dacă ar fi reales.
În timp ce ocolirea Congresului poate îmbunătăți eficiența, ramura legislativă acționează ca o barieră de siguranță împotriva abuzului de putere.
