Este o dilemă modernă. Ar trebui să îi înmânezi copilului tău un smartphone sau să îl ții departe de dispozitive cât mai mult timp posibil? Ca părinte, ai fi iertat dacă te-ai gândi la un smartphone ca la un fel de cutie a Pandorei, cu capacitatea de a dezlănțui toate relele lumii în viața sănătoasă a copilului tău. Seria amețitoare de titluri din ziare, referitoare la posibilul impact al utilizării telefoanelor și a rețelelor sociale de către copii, este suficientă pentru a face pe oricine să vrea să renunțe la ele. Se pare că nici măcar celebritățile nu sunt imune la această problemă parentală modernă: Madonna a declarat că regretă că le-a dat telefoane copiilor ei mai mari la vârsta de 13 ani și că nu ar mai face acest lucru.
Pe de altă parte, probabil că și dumneavoastră aveți un telefon pe care îl considerați un instrument esențial pentru viața de zi cu zi – de la e-mailuri și cumpărături online, la apeluri video și albume foto de familie. Și dacă toți colegii de clasă și prietenii copilului dumneavoastră își cumpără telefoane, nu va vrea și acesta unul?
Există încă multe întrebări fără răspuns cu privire la efectele pe termen lung ale telefoanelor inteligente și ale rețelelor sociale asupra copiilor și adolescenților, dar cercetările existente oferă unele dovezi cu privire la principalele riscuri și beneficii ale acestora.
Nu există dovezi palpabile
În special, deși nu există dovezi generale care să arate că deținerea unui telefon sau utilizarea rețelelor de socializare este dăunătoare pentru bunăstarea copiilor în general, este posibil ca acest lucru să nu spună întreaga poveste. Majoritatea cercetărilor de până acum se concentrează asupra adolescenților, mai degrabă decât asupra grupurilor de vârstă mai tinere – iar dovezile emergente arată că pot exista faze specifice de dezvoltare în care copiii sunt mai expuși riscului de a suferi efecte negative, scriu cei de la BBC în analiza sa.
Mai mult, experții sunt de acord asupra câtorva factori-cheie de care trebuie să țineți cont atunci când decideți dacă copilul dumneavoastră este pregătit pentru un smartphone – și ce ar trebui să faceți odată ce acesta deține unul.
Datele furnizate de Ofcom, autoritatea de reglementare a comunicațiilor din Regatul Unit, arată că marea majoritate a copiilor din Regatul Unit dețin un smartphone până la vârsta de 11 ani, procentul acestora crescând de la 44% la vârsta de nouă ani la 91% la vârsta de 11 ani. În SUA, 37% dintre părinții copiilor cu vârste cuprinse între nouă și 11 ani declară că aceștia au propriul smartphone. Iar într-un studiu european realizat în 19 țări, 80% dintre copiii cu vârste cuprinse între nouă și 16 ani au declarat că folosesc zilnic sau aproape zilnic un smartphone pentru a intra pe internet.
„În momentul în care ajungem la adolescenții mai mari, peste 90% dintre copii au un telefon”, spune Candice Odgers, profesor de științe psihologice la Universitatea din California, Irvine, în SUA.
Un raport european privind utilizarea tehnologiei digitale în rândul copiilor de la naștere până la opt ani a constatat că această grupă de vârstă avea „o percepție limitată sau deloc a riscurilor online”, atunci când vine vorba de efectele dăunătoare ale utilizării smartphone-urilor – și a aplicațiilor de socializare accesate prin intermediul acestora – asupra copiilor mai mari, lipsesc dovezi solide.
Odgers a verificat șase meta-analize care au cercetat legătura dintre utilizarea tehnologiei digitale și sănătatea mintală a copiilor și adolescenților, precum și alte studii pe scară largă sau de jurnal. Ea nu a găsit nicio legătură consistentă între utilizarea tehnologiei de către adolescenți și bunăstarea lor.
„Majoritatea studiilor nu găsesc nicio asociere între utilizarea social media și sănătatea mintală”, spune Odgers. În studiile care au găsit o asociere, dimensiunile efectului – atât pozitive, cât și negative – au fost mici. „Cea mai mare constatare a fost într-adevăr o deconectare între ceea ce cred oamenii, inclusiv adolescenții înșiși, și ceea ce spun de fapt dovezile”, spune ea.
O altă analiză, realizată de Amy Orben, psiholog experimentalist la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, a constatat, de asemenea, că dovezile nu sunt concludente. Deși a existat o mică corelație negativă, în medie, în toate studiile incluse, Orben a concluzionat că este imposibil de știut dacă tehnologia a cauzat scăderea stării de bine sau viceversa – sau dacă alți factori au influențat ambele situații. O mare parte din cercetările din acest domeniu nu sunt de o calitate suficient de bună pentru a furniza rezultate semnificative, notează ea.
Bineînțeles, aceste rezultate sunt medii. „Există o mare variație inerentă în jurul acestui impact, asupra bunăstării, care a fost găsit în literatura științifică”, spune Orben, iar experiența adolescenților individuali va depinde de circumstanțele lor personale. „Singura persoană care poate judeca cu adevărat acest lucru sunt adesea persoanele care le sunt cele mai apropiate”, adaugă ea.
În termeni practici, acest lucru înseamnă că, indiferent de ceea ce spun dovezile mai ample, este posibil să existe copii care au probleme ca urmare a utilizării social media sau a anumitor aplicații – și este important ca părinții să fie atenți la acest lucru și să ofere sprijin.
Telefonul ca un instrument benefic
Pe de altă parte, pentru unii tineri, un telefon poate deveni un colac de salvare – un loc în care să găsească o nouă formă de acces și de relaționare socială în calitate de persoană cu handicap sau un loc în care să caute răspunsuri la întrebări urgente despre sănătate.
„Imaginați-vă că sunteți un adolescent îngrijorat de faptul că pubertatea merge prost, sau că sexualitatea dumneavoastră nu este aceeași cu cea a prietenilor dumneavoastră, sau că sunteți îngrijorat de schimbările climatice, în condițiile în care adulții din jurul dumneavoastră sunt plictisiți de ele”, spune Sonia Livingstone, profesor de psihologie socială la London School of Economics, Marea Britanie, și coautor al cărții Parenting for a Digital Future.
Totuși, în cea mai mare parte, atunci când își folosesc telefonul pentru comunicare, copiii vorbesc cu prietenii și familia. „Dacă analizăm cu cine vorbesc copiii online […] există o suprapunere foarte puternică cu rețeaua lor offline”, spune Odgers. „Cred că toată această idee că pierdem un copil în izolare din cauza telefonului – pentru unii copii, acest lucru poate fi un risc real, dar pentru marea majoritate a copiilor, ei se conectează, împărtășesc, covizionează.”
De fapt, în timp ce smartphone-urile sunt deseori învinuite pentru faptul că copiii petrec mai puțin timp în aer liber, un studiu danez efectuat pe copii cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani a găsit unele dovezi că telefoanele le oferă de fapt copiilor mobilitate independentă, sporind sentimentul de siguranță al părinților și ajutându-i să navigheze în medii necunoscute. Copiii au declarat că telefoanele le-au îmbunătățit experiența în aer liber prin ascultarea de muzică și prin menținerea legăturii cu părinții și prietenii.
Desigur, capacitatea de a fi în comunicare aproape permanentă cu colegii nu vine fără riscuri.
„Cred că telefonul a fost o dezlănțuire fantastică a ceea ce a fost întotdeauna o nevoie nesatisfăcută a tinerilor”, spune Livingstone. „Dar pentru mulți poate deveni coercitiv, poate deveni incredibil de normativ. Îi poate presa să simtă că există un loc unde se află oamenii populari, unde se luptă să intre sau de unde ar putea fi excluși, unde toată lumea face același lucru și știe despre ultimele noutăți.”
De fapt, într-o lucrare publicată la începutul acestui an, Orben și colegii săi au descoperit „ferestre de sensibilitate în dezvoltare” – în care utilizarea social media este asociată cu o perioadă ulterioară de satisfacție mai scăzută a vieții – la anumite vârste din timpul adolescenței.
Telefonul influențează starea copiilor
Analizând date de la peste 17.000 de participanți cu vârste cuprinse între 10 și 21 de ani, cercetătorii au descoperit că o utilizare mai mare a rețelelor de socializare la vârste cuprinse între 11 și 13 ani în cazul fetelor și între 14 și 15 ani în cazul băieților a prezis o satisfacție mai scăzută în viață un an mai târziu. Inversul a fost, de asemenea, adevărat: o utilizare mai scăzută a social media la această vârstă a prezis o satisfacție mai mare în viață în anul următor.
Acest lucru se aliniază cu faptul că fetele tind să treacă prin pubertate mai devreme decât băieții, spun cercetătorii, deși nu există suficiente dovezi pentru a spune că aceasta este cauza diferenței de timp. O altă „fereastră” a apărut la vârsta de 19 ani atât pentru participanții de sex masculin, cât și pentru cei de sex feminin, în jurul momentului în care mulți adolescenți pleacă de acasă.
Părinții ar trebui să ia aceste intervale de vârstă mai în serios atunci când iau decizii pentru propriile familii. În timpul adolescenței, de exemplu, creierul se schimbă masiv, iar acest lucru poate influența modul în care tinerii acționează și simt – inclusiv făcându-i mai sensibili la relațiile sociale și la statut.
„Adolescența este o perioadă importantă de dezvoltare”, spune Orben. „Ești mult mai influențat de colegii tăi, ești mult mai interesat de ceea ce cred ceilalți despre tine. Iar designul social media – modul în care oferă contact social și feedback mai mult sau mai puțin printr-un simplu click – ar putea fi mai stresant în anumite momente.”
Pe lângă vârstă, și alți factori ar putea influența impactul social media asupra copiilor și adolescenților – dar cercetătorii abia încep să exploreze aceste diferențe individuale. „Acesta este cu adevărat un domeniu central de cercetare acum”, spune Orben. „Vor exista persoane care vor fi afectate negativ sau pozitiv la diferite momente de timp. Acest lucru s-ar putea datora faptului că trăiesc vieți diferite, trec prin dezvoltare în momente diferite, ar putea folosi social media în mod diferit. Chiar trebuie să separăm aceste lucruri”.
Smarphone-ul poate fi un îndrumător
Întrebarea cheie pe care trebuie să și-o pună părinții, spune Odgers, este: „Cum se potrivește pentru copil și pentru familie?”
Pentru mulți părinți, cumpărarea unui telefon pentru un copil este o decizie practică. „În multe cazuri, părinții sunt cei care doresc ca cei mai mici copii să aibă telefoane pentru a putea ține legătura pe parcursul zilei, pentru a putea coordona preluările”, spune Odgers.
De asemenea, poate fi privit ca un „îndrumător” spre vârsta adultă. „Cred că pentru copii le dă un sentiment de independență și responsabilitate”, spune Anja Stevic, cercetător la departamentul de comunicare al Universității din Viena, Austria. „Acesta este cu siguranță un aspect pe care părinții ar trebui să îl ia în considerare: sunt copiii lor într-o etapă în care sunt suficient de responsabili pentru a avea propriul dispozitiv?”
Un factor pe care părinții nu ar trebui să îl neglijeze este cât de confortabil se simt cu privire la faptul că copilul lor are un smartphone. Într-un studiu realizat de Stevic și colegii săi, atunci când părinții au simțit o lipsă de control asupra utilizării smartphone-ului de către copiii lor, atât părinții, cât și copiii au raportat mai multe conflicte legate de acest dispozitiv.
Merită să ne amintim, totuși, că a avea un smartphone nu trebuie neapărat să deschidă porțile tuturor aplicațiilor sau jocurilor disponibile. „Aud din ce în ce mai des, atunci când intervievez copii, că părinții le dau telefonul, dar introduc cerințe de a verifica și de a discuta ce aplicații folosesc, și cred că acest lucru este probabil foarte înțelept”, spune Livingstone.
De asemenea, părinții ar putea, de exemplu, să petreacă timp jucând jocuri cu copiii pentru a se asigura că sunt mulțumiți de conținut sau să își rezerve timp pentru a analiza împreună ce se află pe telefon.
„Există o oarecare supraveghere, dar trebuie să existe această comunicare și deschidere, pentru a-i putea sprijini pentru ceea ce văd și experimentează online, la fel ca în offline”, spune Odgers.
Atunci când se stabilesc reguli de utilizare a smartphone-urilor în casă – cum ar fi să nu țină telefonul în dormitorul copilului peste noapte – părinții trebuie, de asemenea, să analizeze cu sinceritate propria utilizare a smartphone-urilor.
„Copiii urăsc ipocrizia”, spune Livingstone. „Ei urăsc sentimentul că sunt certați pentru ceva ce fac părinții lor, cum ar fi folosirea telefonului la masă sau mersul la culcare cu telefonul în mână”.
Un raport european privind utilizarea tehnologiei digitale în rândul copiilor de la naștere până la opt ani a constatat că această grupă de vârstă era puțin sau deloc conștientă de riscuri, dar că, de multe ori, copiii reflectau utilizarea tehnologiei din partea părinților lor. Unii dintre aceștia au descoperit chiar în timpul studiului că fiii lor cunoșteau parolele dispozitivelor și, astfel, le puteau accesa în mod independent.
Dar, părinții pot folosi acest lucru în avantajul lor, implicându-i pe copiii mai mici în timpul sarcinilor bazate pe smartphone și modelând bunele practici. „Cred că această implicare și co-utilizare, este de fapt o modalitate bună pentru ei de a învăța ce se întâmplă pe acest dispozitiv, la ce folosește”, spune Stevic.
În cele din urmă, momentul în care să cumpere un smartphone pentru un copil se reduce la o decizie de valoare pentru părinți. Pentru unii, decizia corectă va fi aceea de a nu cumpăra unul – și, cu puțină creativitate, copiii care nu au un smartphone nu trebuie să piardă nimic.
„Copiii care sunt rezonabil de încrezători și sociabili vor găsi soluții de rezolvare și vor face parte din grup”, spune Livingstone. „La urma urmei, în cea mai mare parte viața lor socială este la școală, în cea mai mare parte se văd oricum în fiecare zi.”
De fapt, învățarea de a face față fricii de a lipsi pe care o simt prin faptul că nu au un telefon s-ar putea dovedi o lecție utilă pentru adolescenții mai mari atunci când – nemaifiind constrânși de părinți – își vor cumpăra inevitabil unul pentru ei înșiși și vor trebui să învețe cum să stabilească limite.
„Problema cu frica de a pierde ceva este că nu se termină niciodată, așa că toată lumea trebuie să învețe să tragă o linie undeva”, spune Livingstone. „În caz contrar, ai face doar scroll 24/7.”
