Luni au început apelurile către Banca Angliei în care se spunea că unele fonduri de pensii britanice se luptă să facă față solicitărilor de marjă. Până miercuri, acestea deveneau mai urgente și mai coordonate.
Mișcările nebunești de pe piețele financiare ca răspuns la un „mini-buget” guvernamental din 23 septembrie au însemnat că o mare parte din sistemul de pensii din Marea Britanie era în pericol, ceea ce a generat îngrijorări generalizate cu privire la stabilitatea financiară a țării.
Declarația ministrului britanic de finanțe, Kwasi Kwarteng, a inclus planuri dramatice de reducere a impozitelor și de a plăti prin împrumuturi, ceea ce a dus la o creștere fulminantă a randamentelor obligațiunilor guvernamentale.
Cele mai mari împrumuturi ale Marii Britanii
În zilele următoare, costurile de împrumut ale Marii Britanii au înregistrat cea mai mare creștere din ultimele decenii, în timp ce lira sterlină s-a scufundat la un minim record.
Dar, în timp ce aceste reacții au fost vizibile pentru toată lumea, în spatele ecranelor de pe piața financiară a existat un impact ascuns.
În pericol de a exploda se aflau instrumente financiare obscure, menite să coreleze pasivele pe termen lung ale pensiilor cu activele, care nu fuseseră niciodată testate de randamentele obligațiunilor care se mișcau atât de mult și atât de repede.
Printre cei care au sunat de urgență la Banca Centrală Europeană se numărau fondurile care gestionează așa-numitele investiții bazate pe pasive (LDI), o strategie de acoperire aparent simplă, care se află în centrul exploziei.
Piața LDI a cunoscut un boom în ultimul deceniu, iar activele totalizează aproape 1,6 trilioane de lire sterline (1,79 trilioane de dolari) – mai mult de două treimi din dimensiunea economiei britanice.
Cum arată pensiile englezilor?
Sistemele de pensii au fost nevoite să vândă obligațiuni guvernamentale, cunoscute sub numele de gilts, după ce au întâmpinat dificultăți în a satisface cererile de urgență ale fondurilor LDI pentru garantarea pozițiilor derivate „sub apă”, în cazul cărora valoarea este mai mică decât cea din registrele unui fond, conform Reuters.
Fondurile LDI au cerut bani de urgență pentru a susține pozițiile deficitare. La rândul lor, fondurile se confruntau cu cereri de marjă din partea băncilor cu care aveau relații și a altor actori financiari cheie.
„Am pus cărțile pe masă. Nu te aștepți ca ei (BoE) să-ți dea prea mult înapoi pentru că nu-ți vor arăta mâna, nu-i așa?”, a declarat James Brundrett de la Mercer, consultant în domeniul pensiilor și administrator fiduciar, care a organizat o întâlnire cu BoE pe 26 septembrie. „Slavă Domnului că au ascultat, pentru că în această dimineață (28 septembrie), piața de gilt nu funcționa”, a adăugat el.
Confruntându-se cu o prăbușire a pieței, BoE a intervenit cu un pachet de 65 de miliarde de lire sterline (72,3 miliarde de dolari) pentru a cumpăra gilts cu scadență lungă.
Draghi, salvatorul economic
Și, ca un ecou al fostului șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, la apogeul crizei datoriilor din zona euro, banca centrală s-a angajat să facă tot ce este necesar pentru a asigura stabilitatea financiară.
În timp ce acest lucru ar fi putut atenua presiunea imediată asupra fondurilor de pensii, este departe de a fi clar cât timp a câștigat BoE, în condițiile în care unda de șoc reverberează pe piețele globale din cauza planului recent desemnat de premierul Liz Truss, care, pe lângă faptul că a speriat investitorii, a atras un reproș rar din partea FMI.
Chris Philp, secretarul-șef al Trezoreriei britanice, a declarat joi că nu este de acord cu îngrijorările FMI cu privire la bugetul de reducere a impozitelor adoptat de guvern, afirmând că acesta va duce la o creștere economică pe termen lung.
La sfârșitul unei săptămâni agitate, multe fonduri de pensii încă mai lichidau poziții pentru a satisface cererile de garanții, iar unele dintre ele cereau companiilor pentru care gestionează bani să le salveze cu numerar, au declarat vineri surse pentru Reuters. „Întrebarea este ce se va întâmpla când Banca Angliei se va retrage de pe această piață?”, a declarat Brundrett de la Mercer, adăugând că există o fereastră de oportunitate pentru ca fondurile de pensii să strângă suficienți bani pentru a susține pozițiile colaterale.
Viitorul este incert
„Până la sfârșitul zilei (de luni) spuneam că, dacă acest lucru continuă, vom avea probleme serioase”, a declarat pentru Reuters un manager de fonduri de la o mare schemă de pensii corporativă britanică.
„Până miercuri dimineață, spuneam că aceasta este o problemă sistemică. Eram pe marginea prăpastiei. A fost ca în 2008, dar cu steroizi, pentru că s-a întâmplat atât de repede”, a adăugat managerul de fonduri.
BlackRock, un alt mare administrator de LDI, le-a spus miercuri clienților că nu le va permite să refacă garanțiile necesare pentru a menține o poziție deschisă, se arată într-o notă a BlackRock consultată de Reuters.
BlackRock a precizat vineri, într-o declarație transmisă prin e-mail, că reduce efectul de levier în aceste fonduri și că nu a oprit tranzacțiile în cadrul acestora.
Nu găsesc o soluție
Potențialul ca stresul să se răspândească în cascadă dincolo de fondurile de pensii și în întreaga industrie financiară din Marea Britanie a fost real. În cazul în care fondurile LDI ar fi intrat în incapacitate de plată, băncile care au aranjat instrumentele derivate ar fi fost și ele absorbite.
Stresul masiv asupra sistemului financiar al unei economii majore a făcut valuri la nivel mondial, chiar și titlurile de stat americane de refugiu și obligațiunile germane de top fiind afectate. Președintele Fed Atlanta, Raphael Bostic, a avertizat luni că evenimentele din Marea Britanie ar putea duce la un stres economic mai mare în Europa și în Statele Unite.
Deși intervenția BoE a făcut ca randamentele să se prăbușească, împingând randamentul obligațiunilor pe 30 de ani înapoi la nivelul din 23 septembrie și atenuând temerile privind o criză imediată, managerii de fonduri, experții în pensii și analiștii spun că Marea Britanie este departe de a fi scoasă din pericol.
Nimeni nu știe cât de mult vor trebui să vândă schemele și ce se va întâmpla după ce BoE va înceta să cumpere obligațiuni pe 14 octombrie.
Creșteri și în lunile următoare
Banca centrală a Marii Britanii se află acum în poziția deloc ingrată de a-și amâna planul de a vinde obligațiuni, ceea ce a dus la o relaxare monetară și, în același timp, la o înăsprire cu ratele dobânzilor.
În noiembrie, este de așteptat să majoreze în continuare ratele și a declarat că va respecta planul de a-și vinde obligațiunile.
„Îngrijorarea ar fi că piața vede acest lucru ca pe ceva ce trebuie testat și nu cred că Banca va dori să creeze acest precedent. Acest lucru continuă să lase vulnerabile titlurile de stat lungi”, a declarat Orla Garvey, manager de venituri fixe la Federated Hermes.
Încrederea investitorilor a fost zdruncinată, nu doar în Marea Britanie.
Va intra Marea Britanie în recesiune?
„Situația din Anglia este destul de gravă, pentru că 30% din creditele ipotecare se îndreaptă spre rate variabile”, a declarat investitorul miliardar Stanley Druckenmiller.
„Ceea ce nu poți face este să te duci și să iei banii contribuabililor și să cumperi obligațiuni la 4%”, a spus Druckenmiller. „Acest lucru creează probleme pe termen lung pe viitor”.
Standard & Poor’s a redus vineri la „negativ” de la „stabil” perspectiva ratingului de credit AA pentru datoria suverană britanică, afirmând că planurile de reducere a impozitelor ale lui Truss ar face ca datoria să continue să crească.
Între timp, vineri, cererea de dolari americani pe piețele derivatelor valutare a urcat la cel mai ridicat nivel de la apogeul crizei COVID-19 din martie 2020, în condițiile în care turbulențele de pe piață i-au trimis pe investitori în căutare de numerar.
Ken Griffin, miliardarul fondator al Citadel Securities, una dintre cele mai mari firme de creare a pieței din lume, este îngrijorat.
„Reprezintă prima dată când am văzut o piață dezvoltată majoră, de foarte mult timp, să-și piardă încrederea investitorilor”, a declarat Griffin la o conferință a investitorilor organizată miercuri la New York.
