Secretarul de presă al lui Vladimir Putin, Dimitri Peskov, a respins acuzațiile Ucrainei că Rusia s-ar afla în spatele scurgerilor de gaz din conducta Nord Stream, numind-o un act de „terorism” sponsorizat de stat. După ce NATO l-a condamnat ca fiind un act de sabotaj „deliberat, nesăbuit”, șeful serviciilor secrete din Rusia, Serghei Naryshkin, a spus că Moscova are dovezi că Occidentul a făcut-o.
Iată cinci motive pentru care Rusia este probabil statul care a orchestrat acest act periculos.
În primul rând, Putin are motivația. În fața unei potențiale înfrângeri în Ucraina, Putin este disperat să inverseze trendul pe câmpul de luptă recurgând la o escaladare dramatică. Acesta este modul lui de a încerca să oblige SUA și Europa să nu mai furnizeze arme cu rază lungă de acțiune Ucrainei. Rezultatul conflictului din Ucraina este o problemă existențială pentru el personal și pentru Rusia. Rusia vede Ucraina, împreună cu alte foste state sovietice, ca parte a perimetrului său strategic de securitate.
Putin a declarat deja că adăugarea Ucrainei la NATO și integrarea în Occident este o „linie roșie”. Moscova vede aceasta ca fiind versiunea sa a Doctrinei Monroe.
Putin, disperat că nu este luat în serios
Riscul pentru Putin de a adera Ucraina la NATO îl depășește pe cel de a fi condamnat de NATO ca sponsor al terorismului industrial. Frustrat că nu este luat în serios, Putin este disperat să transmită ceea ce crede că este un mesaj clar.
În al doilea rând, deteriorarea sau distrugerea infrastructurii critice, cum este și Nord Stream, este în concordanță cu conceptul de luptă al Rusiei numit Operațiune strategică pentru a învinge infrastructura critică a adversarului (SOPKVOP, în rusă). Strategii ruși au petrecut zeci de ani conceptualizând modalități de a ocoli superioritatea convențională a SUA și a NATO într-un conflict pe care au concluzionat că este inevitabil, deoarece Moscova și Washingtonul s-au confruntat pentru controlul spațiului post-sovietic de la prăbușirea URSS în 1991.
Destinate perioadelor de război, operațiunile SOPKVOP pot fi, de asemenea, desfășurate în timp de pace pentru a „destabiliza situația socială și politică a oponentului” și a disloca psihologic adversarul pentru a-l convinge să abandoneze lupta. Strategia de direcționare a Rusiei acordă prioritate infrastructurii critice. A petrecut ani de zile studiind vulnerabilitățile occidentale.
Concluziile strategilor ruși
În al treilea rând, strategii militari ruși s-au gândit la un scenariu în care Rusia ar viza infrastructura civilă a adversarilor în timpul unui conflict. Distrugerea unui „număr mic de ținte cheie interconectate” care sunt vitale pentru funcționarea statului ar duce la colapsul „întregului sistem”, au concluzionat ei.
În 2012, strategii ruși au analizat un accident din 2001 în Statele Unite, care a implicat un tren care transporta materiale chimice periculoase și a deraiat într-un tunel din Baltimore. Accidentul a spart o conductă de apă, provocând o inundație de trei picioare care a perturbat transportatorul poștal și sistemele de telecomunicații din Baltimore. A urmat întreruperea transportului cu trenul și auto de-a lungul întregului coridor de la Baltimore la New York.
„Scoaterea din funcțiune a unor părți din infrastructura civilă a adversarului”, au susținut strategii ruși, va produce efecte distructive în cascadă, „dăunând economiei, asistenței medicale, apărării și securității întregului stat”.
Rusia, printre puținele țări cu capacități de război submarin
În al patrulea rând, Rusia este una dintre puținele țări care are capacitatea necesară pentru a întrerupe conductele Nord Stream care transportă gaz rusesc în Europa și pentru a o face pe ascuns. Moscova a investit în capacități de război submarin prin programul său GUGI, un program top secret cu numele de acoperire inofensiv „Deep Sea Research”, care include lucrări privind comunicațiile submarine și rețelele de senzori, exploatarea hidrocarburilor, salvarea submarinelor și investigarea epavelor, scrie Fox News.
Moscova a avut incursiuni teritoriale în Marea Baltică și Atlanticul de Nord și a studiat întreruperea cablurilor submarine de comunicații. Este singura țară, conform Institutului Naval al SUA, care are o flotă de submarine cu misiune specială pentru războiul pe fundul mării și spionaj și își extinde această capacitate, în timp ce capacitățile de război antisubmarin american și europene s-au atrofiat de la sfârșitul Războiului Rece.
În al cincilea rând, Putin nu are niciun folos din Nord Stream pe termen scurt, deoarece nici conducta 1 sau 2 nu generează venituri. Moscova a închis Nord Stream 1 la sfârșitul lunii august, susținând că sancțiunile economice americane și europene au făcut imposibilă întreținerea. Nord Stream 2 nu a devenit niciodată operațional, Germania și-a refuzat certificarea. Dimpotrivă, scoaterea din funcțiune a Nord Stream servește obiectivului lui Putin de a-i îngheța pe europeni în timpul iernii, o mișcare standard a lui Putin de a folosi energia ca armă.
Rusia înlocuiește aceste venituri pierdute cu venituri din export din țări non-occidentale, cum ar fi China, India și chiar talibanii. Conducta comună Rusia-China de 55 de miliarde de dolari „Puterea Siberiei”, care a funcționat parțial din 2019 și este programată să intre în funcțiune în 2025, face parte din planul pe termen lung al lui Putin de a pivota către Asia, având în vedere concluzia Moscovei că relațiile cu SUA sunt ireparabile.
Kremlinul are motivul, mijloacele și o doctrină de luptă care pun direct la picioarele sale sabotarea conductei Nord Stream.
