Se pare că gruparea Hamas a învățat într-un mod mai sistematic, cu ajutorul Iranului și al Hezbollah, cum să își folosească propriile forțe împotriva Ierusalimului.
Așa-numiții „drumeți” poziționați în nordul țării și-au respectat, în mare parte, programele planificate în prealabil, potrivit presei israeliene. Cei din Sud au revenit în mare parte la rutina lor într-un timp relativ scurt. Reacțiile Hamas la atacurile asupra locațiilor sale din Liban și Gaza au fost discrete. Se părea că Israelul a restabilit acum forța de descurajare a grupării.
Războaiele statului evreu
Dușmanii Israelului înțeleg că, atunci când atacă pe mai multe fronturi, nu numai că îngreunează reacția forțelor armate, dar creează impresia în Israel, în regiune și la nivel mondial, că statul evreu ar putea fi copleșit de haos din mai multe părți. Reprezentanții militarilor recunosc această schimbare și încearcă să se adapteze atât pentru a fi capabil să se apere pe mai multe fronturi deodată, cât și pentru a descuraja fiecare amenințare individuală să încerce să conecteze mai multe fronturi.
De asemenea, încearcă să se adapteze la faptul că Iranul nu vede Israelul doar ca pe o neplăcere și o distracție convenabilă de la propriile sale probleme interne, ci ca pe principalul său adversar strategic pentru a influența regiunea. Aceasta este o muncă complicată pentru Israel, deoarece Iranul, Hezbollah, Hamas și alte grupuri au încercat să se amestece în jurul forțelor lor.
Soluțiile defensive adoptate de Israel
Dar adevărul este că armata israeliană nu și-a dat seama pe deplin cum să răspundă la această provocare. Disponibilitatea rachetelor pe toate fronturile pentru a trage aproape oriunde în Israel, cu aproape zero planificare, în momentul în care un nou „punct fierbinte se aprinde” în Ierusalimul de Est sau în Cisiordania, creează o provocare asimetrică pe care forțele militare s-ar putea să nu fie în măsură să o rezolve.
Sigur, există o soluție defensivă pe termen scurt de protejare a civililor de a fi uciși cu ajutorul sistemului Iron Dome. Dar haosul, teroarea psihologică și perturbarea vieții obișnuite pe care le provoacă aceste rachete sunt dincolo de controlul israelian. Acest lucru este valabil atât timp cât armata nu deține controlul fizic al zonelor în cauză.
Clasa politică israeliană este distrasă
În cele din urmă, forțele armate din Israel se află încă într-un joc strategic: are puterea de a învinge complet pe oricine din regiune, dar nu dorește să suporte costurile unui conflict mult mai mare, potrivit Jerusalem Post.
Atâta timp cât armata se teme de un conflict mai mare care ar putea fi suficient de semnificativ pentru a-și descuraja mai bine adversarii să lanseze rachete; să efectueze atacuri teroriste punctuale și calibrate care să evite victimele în masă; și să lanseze provocări „limitate” pe mai multe fronturi, adversarii Israelului vor avea un impact substanțial asupra momentului, ritmului și regulilor oricărui conflict sau război.