Nicolae Ciucă are în cursul zilei de astăzi o întâlnire cu ministrul Energiei, Virgil Popescu și cu ANRE, instituția statului de reglementare în energie. În cadrul acesteia, aceștia vor analiza măsurile luate în martie, dar și ce poate face statul pentru ca prețurile energiei să nu copleșească populația în sezonul rece.
Profesorul Dumitru Chisăliță a realizat o analiză a situației evoluției prețurilor pe piața de gaze naturale în ultimul an din care rezultă modul în care un furnizor de gaze cu capital 100% de stat a procedat pentru cazul prețurilor impuse consumatorilor preluați în FUI (Furnizor de Ultimă instanță).
Expertul în energie s-a raportat la FUI deoarece este singura modalitate de a obține date exacte privind prețurile de vânzare a gazelor naturale ale unui furnizor.
Diferența între prețul final furnizor 100% capital de stat în regim FUI și pret mediu ponderat pentru toate produsele tranzactionate
Pentru a înțelege exact termenul de FUI, mergem la articolui 100, punctul 45 din legea 123/2012, unde furnizorul de ultimă instanță este „furnizorul desemnat de autoritatea competentă pentru a presta serviciul de furnizare în conditii specifice reglementate” și conform articolului 144 din legea 123/2012: „Furnizorul de ultimă instantă are obligatia de a asigura furnizarea gazelor naturale clientilor finali, în conformitate cu reglementările ANRE, la prețuri reglementate de ANRE.”
Plafonarea a crescut de aproape șase ori costul de achiziție
Conform lui Dumitru Chiseliță, în conformitate cu reglementările ANRE prețul se compune din următoarele componente:
„ – Prețul de achiziție al gazelor de către furnizor – reglementarea stabilind că furnizorul, indiferent cu cât cumpără gazelle poate să introducă în formula de stabilire a prețului, un preț egal cu prețul mediu ponderat de achiziție. Adică ”plafonarea” a determinat o creștere a costului reglementat de achiziție de 5,85 de ori (!!!).
– Costul de furnizare, costul participării în piețele centralizate și profitul furnizorului – Acest furnizor a avut pe întreg parcursul anului 2021 (până la instaurarea plafonării) acest cost în valoare medie de 7,4 lei/MWh, iar după plafonare, acest cost introdus în formula de realizare a prețului reglementat FUI a fost în luna martie 2022 de 2400.59 lei/MWh. Adică ”plafonarea” a determinat o creștere a costului de furnizare, costuri cu piețele și profit de 324 de ori (!!!).
Diferența care trebuie achitată de stat între prețul facturat și prețul
– Tariful de transport care se stabilește de către furnizor – furnizorul FUI a stabilit pentru consumatorii lui un tarif de 28,44 lei/MWh. Aceasta în condițiile în care furnizorul nu achită mai mult de 10 lei/MWh în situația în care beneficiază de o capacitate de transport rezervată pentru întreg anul gazier. Adică consumatorul trecut în FUI treboie să achite de 2,8 ori mai mult pentru serviciile de transport, banii care se constituie în fapt profit pentru furnizor (!!!).
– Tariful de distribuție – care se stabilește de către ANRE în funcție de operatorul de distribuție unde este comectat consumatorul. Furnizorul FUI a stabilit pentru consumatorii lui un tarif de 28,45 lei/MWh.”
Profitul furnizorului a crescut de 144 de ori în ultimele 18 luni!
În timp ce prețul final pentru un produs reglementat de ANRE a crescut în ultimele 18 luni de 38,77 ori, conform tabelelor atașate și diferența care trebuie achitată de stat între prețul facturat și prețul plafonat a crescut în ultimele 10 luni de 6,4 ori, liderii coaliției de guvernare au pornit luni dimineață un război al declarațiilor în care se acuză reciproc pentru situația prețurilor din energie. De notat că în toată această perioadă profitul furnizorul cu capital 100% de stat care vinde gaze în regim reglementat de FUI, constatăm ca acesta a crescut în ultimele 18 luni de cca 144 ori.
Prețurile oferite consumatorilor intrați în FUI în ultimele 18 luni
„În situația în care nu ar fi existat aceste ”exagerării de creșteri ale prețului” într-o piață reglementată cum est ecea a FUI, acoperite de instituțile statului, plățile care ar fi fost theoretic necesare a fi achitate de stat ar fi fost de până la 40 de ori mai mici decât ceea ce se solicită să se achite în prezent de furnizorul de gaze cu capital 100% de stat care furnizează gaze în regim de FUI. Acesta este unul din motivele pentru care statul ”gâfâie” că nu mai poate plătii diferența între prețul plafonat și prețul din piață.” – Dumitru Chiseliță, președinte Asociația Energia Inteligentă.
