Comisia Europeană a recomandat vineri acordarea statutului de candidat atât Ucrainei, cât și Republicii Moldova, „cu condiția ca acestea să realizeze reforme pentru a consolida statul de drept și să respecte standardele UE într-o serie de alte domenii.
Această mișcare ar pune Kievul pe drumul spre Bruxelles, dar nu există nicio garanție că va ajunge acolo. Pe Twitter, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a salutat semnalul de la Bruxelles ca fiind „primul pas pe calea aderării la UE, care cu siguranță va aduce Victoria noastră mai aproape”.
Conform Politico, în urma aprobării din partea Germaniei, Franței și Italiei, șefii de stat și de guvern din UE sunt pregătiți să aprobe recomandarea Comisiei pentru Ucraina și Republica Moldova în cadrul unui summit care va avea loc săptămâna viitoare.
Ce înseamnă statutul de candidat la aderare?
Este primul pas oficial pe drumul către aderarea la UE, dar acest drum poate fi lung și anevoios și nu există nicio garanție că un candidat va fi acceptat în cele din urmă în uniune.
Deși Comisia Europeană recomandă dacă UE ar trebui să acorde sau nu acest statut unui candidat, autoritatea de a face acest lucru aparține guvernelor statelor membre ale UE, care trebuie să decidă în unanimitate dacă aprobă acest lucru.
Statutul de candidat nu înseamnă și începerea automată a negocierilor de aderare, care, în general, au loc mai târziu și, din nou, necesită aprobarea tuturor statelor membre ale UE. Vineri, oficialii Comisiei au fost clari în legătură cu faptul că Ucraina și Republica Moldova vor avea de rezolvat o serie de probleme majore înainte de începerea negocierilor de aderare.
Totuși, statutul de candidat are un mare prestigiu. Numirea Ucrainei ca țară candidată ar trimite un semnal puternic Rusiei, că UE nu se va lăsa intimidată de Moscova și că este pregătită să primească Kievul ca membru.
Cine sunt candidații actuali la aderare?
Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia au toate statutul de țări candidate la aderare, în timp ce Kosovo și Bosnia-Herțegovina sunt clasificate drept „potențiale candidate”. Comisia a declarat vineri că Georgiei ar trebui să i se „ofere perspectiva de a deveni membră a Uniunii Europene”, dar nu i s-a acordat încă statutul de candidat.
Turcia – a primit statutul de candidat în 1999 și a început negocierile de aderare în 2005. Însă candidatura sa la aderare a stagnat, deoarece președintele Recep Tayyip Erdoğan a devenit din ce în ce mai autocrat și s-a îndepărtat de Occident.
Muntenegru și Serbia – se află în negocieri de aderare din 2012 și, respectiv, 2014. Niciuna dintre ele nu este aproape de a încheia procesul și de a adera la UE.
Macedonia de Nord și Albania – UE a acordat pentru prima dată statutul de țară candidată Macedoniei de Nord (cunoscută atunci sub numele de Republica Macedonia) în 2005, iar Albaniei în 2014. Consiliul European a convenit să deschidă negocierile de aderare cu ambele țări în martie 2020, dar aceste discuții nu au început încă, în principal din cauza unei dispute bilaterale între Bulgaria, care a aderat la UE în 2007, și Macedonia de Nord.
Viitorii membri intră în discuții care durează ani de zile. Candidații trebuie să adopte norme democratice și să întreprindă reforme pentru a respecta normele, reglementările și standardele UE într-o gamă largă de domenii, inclusiv economia și statul de drept.
Negocierile sunt grupate în „capitole” pentru diferite domenii de politică, iar un candidat poate încheia un capitol doar atunci când toți membrii UE sunt de acord că a îndeplinit toate condițiile necesare. Atunci când se consideră că o țară a încheiat toate capitolele, toate guvernele UE trebuie să semneze din nou pentru ca țara respectivă să poată fi admisă ca membru al UE.
Teamă de extindere din partea mai multor țări
Unele țări din UE au devenit profund sceptice în ceea ce privește extinderea și au căutat modalități de a încetini orice demers de aderare de noi membri.
În unele cazuri, statele membre au susținut că unele dintre noile state membre ale UE care au îndeplinit toate criteriile pe hârtie nu le-au respectat în practică după ce au fost admise. Cel puțin în privat, unii oficiali s-au întrebat dacă țări precum statele din Balcanii de Vest vor îndeplini vreodată cu adevărat cerințele de aderare.
Aceștia au insistat și asupra faptului că UE nu se poate gândi serios la adăugarea de noi țări până când nu-și va revizui propriul proces decizional greoi, care deja scârțâie sub greutatea celor 27 de state membre. În ultimii ani, printre acești sceptici s-au numărat Țările de Jos, Danemarca și Franța, dar nu sunt singurii.
Alte țări, printre care Germania, Italia și membrii din Europa Centrală, au susținut că extinderea este un imperativ geopolitic. Ele remarcă faptul că aceasta încurajează membrii potențiali din vecinătatea UE să devină mai democratici. Excluderea acestor țări de la aderare, spun ei, riscă să extindă influența puterilor rivale, precum Rusia.
Cât timp este nevoie pentru a deveni membru al UE?
Totul depinde de cât de repede încep negocierile și de cât de bine decurg acestea. Acest lucru depinde, la rândul său, atât de viitorul membru, cât și de guvernele UE.
Printre țările care au aderat cel mai repede la UE se numără Suedia și Finlanda. A fost nevoie de aproximativ trei ani de la depunerea candidaturilor până la aderarea la blocul comunitar.
Pentru unii dintre cei mai noi membri ai UE a fost nevoie de mult mai mult timp pentru a parcurge acest proces – mai mult de 10 ani pentru România, Bulgaria și Croația.
Ce se întâmplă cu Ucraina și Moldova?
UE nu a acordat niciodată statutul de țară candidată unei țări aflate în plin război, iar mulți oficiali spun că nu este realist să se aștepte ca Ucraina să avanseze în procesul de aderare până când nu se restabilește pacea în această țară.
Acestea fiind spuse, țara a depus eforturi susținute pentru a adopta legile și standardele UE, cunoscute sub denumirea colectivă de acquis, timp de aproximativ opt ani, de când a semnat un acord de asociere politică și un acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Bruxelles.
Oficialii UE au declarat că Ucraina a adoptat deja 70 % din acquis. Republica Moldova ar putea avea ceva mai mult de lucru și se confruntă cu complicația suplimentară a regiunii sale separatiste Transnistria, controlată de separatiștii susținuți de Rusia. La fel cum nu se poate prezice când sau cum se va încheia războiul, la fel de bine pare imposibil de prezis cât timp ar putea dura până când Ucraina și Moldova vor deveni membre ale UE.
