Infofinanciar > Lumea la zi > Analiză Politico: Noua linie de front în războiul din Ucraina – Educația
Lumea la zi

Analiză Politico: Noua linie de front în războiul din Ucraina – Educația

Analiză Politico: Noua linie de front în războiul din Ucraina – Educația
Sursă foto: scoala 9

Când rușii au venit pentru prima dată la școala unde Larysa preda istoria în sud-estul Ucrainei, aceștia au cerut toate manualele de istorie și de limbă ucraineană. Însă directorul a refuzat să le predea. Școala s-a închis, dar apoi s-a redeschis la 1 septembrie, când 80% din cei 700 de elevi frecventau cursurile online. Mai mult de jumătate dintre ei au rămas în Berdianskul ocupat din regiunea Zaporizhzhia, a declarat Larysa, care a plecat în aprilie în regiunea Odesa.

„Unii merg la școala rusă și își fac temele cu noi”, a spus ea. „Facem tot ce putem pentru a fi silențioși. Am șters toate listele electronice, nu am pus niciodată fotografii sau capturi de ecran și nici nu am scris nume.”, a mai adăugat aceasta.

Larysa nu și-a dat numele de familie și nici numele școlii din motive de securitate. Jumătate dintre colegii ei profesori se află încă pe teritoriul ocupat și predau online, riscând să fie încarcerați sau chiar mai rău din partea forțelor de ocupație. Până acum, doi dintre ei au fost deja reținuți și ulterior eliberați în septembrie.

„Țin lecții în condiții extreme”, a spus Larysa. „Unii au fost salvați doar pentru că cineva a fost de veghe. Soția preda o lecție, iar soțul privea pe fereastră, astfel încât să aibă timp să ascundă totul înainte ca ei să vină.”, scriu cei de la Politico.

Educație în vreme de război

După ce s-au redeschis în toamna anului 2021, în urma ridicării restricțiilor anti-COVID-19, școlile ucrainene s-au mutat în mare parte înapoi online după invazia la scară largă a Rusiei din februarie. De la bombe la pene de curent, de la strămutare la ocupație, milioane de copii și tineri ucraineni se confruntă cu o educație întreruptă, cu profesori care se luptă să lucreze în condiții disperate.

De la începutul invaziei Rusiei, peste 3.000 de instituții de învățământ din Ucraina, 10% din totalul acestora, au fost avariate sau distruse, potrivit Ministerului Educației. Clădirile școlare riscă să fie bombardate sau sunt lipsite de încălzire după ce infrastructura energetică a țării a fost afectată masiv, în timp ce penele de curent și întreruperile conexiunilor de internet împiedică învățarea de acasă.

Între timp, mii de elevi și profesori care trăiesc sub ocupație se confruntă cu presiuni pentru a trece la învățământul rusesc.

Educația, cu potențialul său propagandistic de a influența inimile și mințile tinerilor, a devenit o linie de front în război.

Bătălia ideologică

Crimeea, aflată sub control rusesc de mai bine de opt ani, este un exemplu al modului în care educația rusă în teritoriile ocupate urmărește, cu un eventual succes, să șteargă identitatea ucraineană și să militarizeze copiii.

Lecțiile de istorie de acolo susțin că Ucraina a făcut întotdeauna parte din Rusia. Cursurile de cadeți încep pentru copii de la vârsta de șase ani, spune Maria Sulyanina de la Grupul pentru drepturile omului din Crimeea.

„Vedem că acești copii care erau mici când a început ocupația, după opt ani au fost transformați în ruși”, a spus ea.

Între timp, Ucraina și-a îndepărtat în mod constant sistemul educațional de cel moștenit de la Uniunea Sovietică. Aceasta a relegat limba rusă la predarea limbilor străine; a mutat literatura rusă în cadrul studiului literaturii mondiale; și a revizuit cursurile de istorie pentru a include evenimente precum Holodomor, foametea cauzată de sovietici în anii 1930 care a ucis milioane de ucraineni și care este încă negată în mare parte în Rusia.

Cu toate acestea, în ciuda abordării de tip „morcov și băț” a Rusiei, începând din septembrie, părinții din teritoriile recent ocupate primesc o sumă unică de 10 000 de ruble (145 de euro) pentru a-și trimite copiii la școala rusă, plus 4 000 de ruble pe lună de ședere. Însă, multe familii rămân la o educație ucraineană pentru copiii lor.

Războiul a făcut ca educația ucraineană să fie extrem de fragilă.

Când Rusia a invadat și ocupat Kupiansk, un oraș din regiunea ucraineană Harkov, în estul Ucrainei, școala profesională unde preda Viktoria Scherbakova a fost presată să treacă la sistemul rusesc, iar mai târziu a fost deteriorată și jefuită.

Sala de clasă a devenit bucătăria unui mic apartament închiriat pe care îl împarte cu cei doi copii și părinții ei în vârstă din Kiev. De asemenea, aceasta este și sala de lectură virtuală a fiicei sale de la Universitatea din Harkov și cea de curs a fiului său din clasa a noua din Kiev în zilele în care sună sirenele de raid aerian și acesta nu poate merge la școală.

Colegiul profesional de transport auto din Kupiansk, unde a predat Scherbakova, care oferea pregătire practică pentru mecanici și șoferi, precum și cursuri de logistică a transporturilor pentru aproximativ 300 de elevi cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, există în prezent doar ca entitate virtuală. Deși oferă lecții online, Scherbakova nu știe dacă va putea vreodată să predea din nou acolo în persoană.

„Nu suntem la Kiev, nu suntem la Harkov, nu suntem la Kupiansk”, a spus ea. „Nu suntem nicăieri”, a mai adăugat aceasta.

Linia întâi a educației

În luna octombrie, aproximativ 1.300 de școli se aflau pe teritoriile ucrainene ocupate de Rusia. Mai mulți profesori de aici au fost reținuți, amenințați și maltratați. De altfel, personalul din învățământ a fost trimis în Rusia sau în Crimeea pentru a fi recalificat în sistemul de învățământ rusesc. De asemenea, profesorilor ucraineni li s-a spus că vor fi înlocuiți cu omologi din Rusia dacă refuză să lucreze.

În Kupiansk, după ce primarul de atunci s-a predat rușilor la 27 februarie, unitățile de învățământ au rămas deschise. Cu toate acestea, mulți părinți și-au ținut copiii departe de școală, inclusiv Scherbakova, al cărei fiu de 14 ani a rămas acasă, deși ea însăși a continuat să lucreze la colegiu.

În afară de arborarea unui steag rusesc afară, ocupanții i-au lăsat în pace, până în iunie. Dar, până la sfârșitul semestrului, a devenit clar că personalul va fi obligat să ia o decizie: să plece sau să înceapă următorul an școlar în sistemul rusesc.

„Iar dacă nu lucrai pentru ei, nu era clar care vor fi consecințele”, a spus Scherbakova. „Dacă spuneai deschis că nu-i susții, ajungeai în închisorile sau în beciurile lor”, a mai spus ea.

Un director de școală din Kupiansk, care a refuzat să își deschidă școala după ocuparea acesteia, a petrecut aproape o lună în detenție în subsolul secției de poliție.

Din cei aproape 50 de membri ai personalului didactic și administrativ din colegiul profesional, doar șapte au refuzat să lucreze cu autoritățile ruse de ocupație, potrivit lui Scherbakova.

„Mi-e rușine de colegiul meu”, a spus ea.

Stimulați de aparentul ultimatum, Scherbakova și copiii ei au reușit să părăsească Kupiansk la începutul lunii iunie. Colegiul a fost mutat pentru a funcționa practic pe teritoriul controlat de ucraineni, iar rolul ei a fost schimbat în director interimar. Împreună cu un coleg, cei doi au tipărit diplomele pentru absolvenții care au putut fi contactați (35 din 53) și au elaborat un program pentru a începe noul an de învățământ.

Însă, când cei doi au început să sune studenții, au aflat că adolescenții fuseseră înscriși pentru a începe anul la colegiul din Kupiansk în sistemul rusesc.

Au revenit în Kupiansk

Colegiul fizic și cel virtual au început să predea cursuri paralele la 1 septembrie. Opt zile mai târziu, forțele ucrainene au recucerit Kupiansk.

Când Scherbakova s-a întors la Kupiansk după eliberare, a constatat că, deși colegiul fusese complet jefuit de echipamente și vehicule de instruire, biblioteca era plină de manuale rusești noi și neatinse.

O parte din personalul colegiului care rămăsese în Kupiansk a fugit în Rusia. Alții au luat legătura cu Scherbakova, întrebând dacă pot lucra cu ea.

„La început nu am avut un răspuns. Eu nu sunt SBU [serviciile de securitate ucrainene], nu îi pot judeca”, a spus ea.

Ministerul Educației a precizat că profesorilor ucraineni care au adoptat sistemul de învățământ rusesc li s-a interzis să predea. De altfel, potrivit legislației ucrainene, profesorii care se implică în propaganda rusă în școli pot fi condamnați la închisoare. Până la jumătatea lunii septembrie, au fost deschise 19 proceduri împotriva profesorilor din Ucraina.

Întoarsă la Kiev, Scherbakova conduce lecții online și examene de sfârșit de semestru, pe fondul întreruperilor zilnice de energie electrică de când Rusia a început să bombardeze infrastructura esențială din Ucraina.

Elevii ei, împrăștiați în toată țara din cauza războiului, se confruntă și ei cu pene de curent. Alții, strămutați în străinătate, își adaptează lecțiile în funcție de școlarizarea în Germania sau Anglia. Dar unii au rămas în Kupiansk, recent eliberat de sub ocupație, unde nu există internet, iar orașul este bombardat de Rusia dimineața și noaptea.

„Pe aceia, tot ce pot face este să îi sun și să îi întreb: „Ești în viață? Cum a decurs noaptea? Aceasta este întrebarea ta de examen, spune-mi ceva, orice îți trece prin cap'”, a spus Scherbakova.

„Bineînțeles, nu le pot da note bune. Dar nu îi pot abandona”, a mai subliniat cadrul didactic.

Generația pierdută

Provocările fizice ale războiului și bătălia ideologică, în timp ce Rusia încearcă să își impună sistemul educațional, amenință însăși baza educației în Ucraina: participarea.

Scherbakova spune că studenții ei, dintre care mulți provin din familii cu venituri mici, abandonează cursurile online. „Ei trebuie să supraviețuiască. Au renunțat la tot pentru a-și găsi de lucru”, a spus ea.„”Mulți dintre ei au fost nevoiți să își părăsească locuințele și trebuie să trăiască din ceva”.

Profesorii părăsesc și ei profesia, din cauza migrației, a pensionării, a salariilor mici și a stresului și interdicțiilor legate de război. Regiunea Kharkiv a pierdut aproape 3.000 din cei 21.500 de profesori din februarie, potrivit departamentului său de educație.

În Kupiansk, ca și în multe orașe și sate eliberate, dorința de a învăța nu este însoțită de infrastructura necesară de electricitate, internet și profesori. Copiii pot primi o educație doar dacă se deplasează.

„Noi nu vrem să plecăm. Acesta este pământul nostru și vrem să trăim aici”, a declarat Iryna Protsenko, care a colectat recent ajutoare umanitare în Kupiansk împreună cu fiica sa Zlata, în vârstă de 6 ani. Familia a condus o mică afacere cu produse lactate în oraș înainte de război și a rămas pe toată durata ocupației. „Dar acum mi-e teamă că va trebui să plecăm, din cauza școlii”, a spus ea.

Zlata, care zâmbește timid lângă mama ei, vrea să învețe, a spus Protsenko. Ea ar trebui să înceapă școala în acest an. Deocamdată, citesc cărți împreună acasă, mai ușor acum că a fost restabilită electricitatea.

Copiii ucraineni erau deja lipsiți de interacțiune vie din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Acum, având doar predare online, la care se adaugă rutina întreruptă și restricțiile de siguranță cauzate de război, ei devin din ce în ce mai stresați și mai retrași.

„Nu este vorba atât de calitatea educației, cât de comunicare. Pierd socializarea”, a declarat Larysa, profesoara din Berdiansk.

Unii părinți compară situația cu cea a bunicilor lor, care au pierdut ani de educație în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Când s-a terminat războiul, au fost nevoiți să învețe împreună cu copii mult mai mici.

„Cred că va fi ca bunica mea”, a declarat Maria Varenikova, o jurnalistă care locuiește la Kiev împreună cu fiul ei Nazar, în vârstă de 11 ani.

Școala lui Nazar a fost deschisă fizic în luna septembrie a anului 2022, continuând să funcționeze cu generatoare, apă îmbuteliată și un adăpost antiatomic la subsol.

„Se străduiesc din greu și își fac foarte multe griji”, a spus Scherbakova. „Sunt copii pierduți”.