Analiză Reuters: China îmbătrânește în ritm accelerat. Declinul demografic afectează creșterea economică a țării

Pe măsură ce populația de 1,4 miliarde de locuitori a Chinei scade și îmbătrânește, în parte din cauza unei politici care a limitat cuplurile la un singur copil din 1980 până în 2015, presiunea asupra bugetelor de pensii crește vertiginos.

Unsprezece din cele 31 de jurisdicții la nivel provinciilor din China înregistrează deficite ale bugetului de pensii, cel mai mare fiind cel din Heilongjiang, cu -2,4% din PIB, arată datele Ministerului de Finanțe. Academia Chineză de Științe, administrată de stat, estimează că sistemul de pensii va rămâne fără bani până în 2035, se arată într-o analiză realizată recent de Reuters.

„Dacă sistemul de pensii nu se schimbă, acest lucru este nesustenabil”, a declarat Xiujian Peng, cercetător senior la Centrul de Studii Politice de la Universitatea Victoria din Australia.

Potrivit lui Peng, provinciile mai bogate acoperă în prezent deficitul, „dar nu pot face acest lucru la nesfârșit, așa că aceasta este o problemă pentru întreaga țară”.

Heilongjiang, un avertisment pentru întreaga țară

Provincia chineză Heilongjiang poate fi un considerată un reper în acest sens. Provincia, care are o graniță de 3.000 de kilometri comună cu Rusia, oferă un exemplu pentru modul în care problemele demografice ale Chinei s-ar putea manifesta în alte părți ale țării.

Reuters a intervievat o duzină de persoane, majoritatea vârstnice, din provincie, precum și demografi, academicieni și economiști, care au descris o regiune care se luptă să susțină numărul tot mai mare de vârstnici, dintre care mulți abia își pot permite cele mai elementare lucruri. Apogeul provinciei Heilongjiang a fost în timpul erei Mao, când conglomeratele industriale deținute de stat au exploatat resursele sale bogate de cărbune, minerale și lemn.

Pe măsură ce economia s-a deschis întreprinderilor private după moartea lui Mao, în 1976, și pe măsură ce aceste resurse s-au diminuat, epicentrul industrial al Chinei s-a mutat în sud și, odată cu el, banii și oamenii. Venitul pe cap de locuitor în Heilongjiang, cunoscută acum ca fiind una dintre cele trei provincii chinezești din așa-numita „Belt rust”, a fost de 50.900 de yuani în 2022, sub media națională de 85.700 de yuani. Un sfert din populația provinciei avea 60 de ani și peste, potrivit datelor oficiale publicate anul trecut, comparativ cu 20% la nivel național.

Populația totală a Chinei s-a redus cu 17% în deceniul 2011-2021, la puțin peste 30 de milioane de locuitori, în timp ce forța de muncă s-a contractat cu aproximativ o treime, arată datele oficiale. Provincia are cea mai scăzută rată de natalitate din China, cu puțin peste 100.000 de nașteri în 2021 și 460.000 de decese. Pensia pe cap de locuitor este de 38.792 de yuani pe an, printre cele mai mici din țară, și aproximativ jumătate din nivelurile din Beijing sau Shanghai, conform datelor Reuters.

La fel ca în alte părți din China, pensiile rurale pot fi de doar 100 de yuani pe lună.

Pensiile sunt administrate la nivel de provincie

Sistemul de pensii din China este administrat în mare parte la nivel de provincie, predominant pe baza sistemului de repartiție, ceea ce înseamnă că pensiile sunt plătite din contribuțiile forței de muncă active.

China a creat un fond special în 2018 pentru a transfera fondurile de pensii de la provinciile mai bogate, cum ar fi Guangdong, către cele care se confruntă cu deficite, dar economiștii consideră că aceasta este doar o soluție provizorie.

Mulți experți, inclusiv economistul-șef al Macquarie pentru China, Larry Hu, sugerează implementarea unui sistem național unificat de pensii, susținut de guvernul central, care dispune de mai multe resurse, mai degrabă decât de administrațiile locale care au probleme de lichidități.

Huoku, un sistem din vremea foametei lui Mao

Acest lucru ar putea necesita, de asemenea, schimbarea sistemului de înregistrare a locuințelor din China, cunoscut sub numele de hukou, spune Hu.

Huukou datează de la foametea pe care mulți dintre pensionarii chinezi au îndurat-o în timp ce Mao a făcut experimente cu fermele colective, începând cu anii 1950. Rațiile erau legate de locul în care erau înregistrați oamenii, împiedicând țăranii înfometați să se îndrepte spre orașele mai bine hrănite.

În prezent, sute de milioane de muncitori din China își vând forța de muncă în alte locuri decât orașele lor de origine. Însă aceștia pot avea acces la serviciile sociale doar în locul de origine, unde, de la educație până la asistență medicală, standardele sunt mai scăzute decât în marile orașe, astfel încât sunt reticenți în a plăti contribuțiile sociale. Mulți angajatori nu plătesc însă contribuții nici pentru acești lucrători, deoarece aceștia au contracte temporare, adesea informale.

Un sistem unificat de pensii ar contribui la formalizarea ocupării forței de muncă, ar permite ca banii să circule liber în afara granițelor provinciale și ar încuraja participarea, spun economiștii.

„Cei care nu au un hukou de oraș tind să se întoarcă în mediul rural la sfârșitul vârstei de 40-50 de ani. O reformă a sistemului hukou ar putea să le prelungească semnificativ viața profesională”, a declarat Hu.

Pensionarea timpurie agravează problemele

O altă problemă presantă este vârsta de pensionare din China. La 60 de ani pentru bărbați, 55 de ani pentru femeile cu guler alb și 50 de ani pentru femeile care lucrează în fabrici, aceasta este printre cele mai scăzute din lume.

Cu toate acestea, speranța de viață în China a crescut de la aproximativ 44 de ani în 1960 la 78 de ani începând cu 2021, mai mare decât în Statele Unite, și se preconizează că va depăși 80 de ani până în 2050.

Comisia Națională de Sănătate a Chinei se așteaptă ca numărul persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste să crească de la 280 de milioane la peste 400 de milioane până în 2035 – egală cu întreaga populație actuală a Marii Britanii și a Statelor Unite la un loc.

În prezent, fiecare pensionar este susținut de contribuțiile a cinci lucrători. Raportul este la jumătate față de cel de acum un deceniu și tinde să ajungă la 4 la 1 în 2030 și la 2 la 1 în 2050.

„Presiunea de plată asupra fondurilor de pensii va crește și mai mult în viitor, deoarece populația vârstnică în creștere a Chinei trăiește mai mult și îmbătrânește înainte de a se îmbogăți”, a declarat Jiang Quanbao, profesor la Institutul pentru Studii de Populație și Dezvoltare de la Universitatea Xi’an Jiaotong.

Reformele vor genera proteste

Unele reforme ar putea fi anunțate încă de luna viitoare, când China își va organiza sesiunea legislativă anuală, dar ceea ce este în pregătire rămâne neclar.

Factorii de decizie politică au semnalat în 2020 și 2021, inclusiv în raportul oficial de activitate al premierului Li Keqiang, că vor crește vârsta de pensionare, dar încă nu au acționat până acum. Anul trecut, China și-a lansat sectorul de pensii private după patru ani de teste-pilot.

Orice reformă va fi probabil nepopulară, după cum au arătat recentele reduceri ale prestațiilor medicale în unele provincii, când sute de vârstnici ieșind în stradă luna aceasta în orașele Wuhan și Dalian pentru a protesta împotriva acestor măsuri.

Stuart Gietel-Basten, profesor de științe sociale și politici publice la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong, care se concentrează pe cauzele și consecințele fertilității scăzute, estimează că majorarea vârstei de pensionare ar putea provoca mai multe proteste. „Reforma pensiilor nu este niciodată populară”, a spus Gietel-Basten, deoarece implică „fie să plătești mai mulți bani, fie să primești mai puțini bani, fie să muncești mai mult sau, mai frecvent, toate trei, și nimănui nu-i place să facă asta”.

Un oraș cu din ce în ce mai puțini copii

Harbin, capitala provinciei, reprezintă o treime din economia și din populația Heilongjiang. Turiștii, care au reapărut după trei ani de restricții COVID-19, și-au reluat vizitele la fosta biserică ortodoxă Sfânta Sofia, acum muzeu, și plimbările pe bulevardele comerciale liniștite.

Dimineața, în parcul Stalin din centrul orașului, zeci de bărbați de peste 60 fac exerciții în zona de fitness. Zona de joacă pentru copii din apropiere rămâne însă în mare parte goală.

„Prețul creșterii unui copil este prea mare”, susține artistul de divertisment pensionat Ma Weiguo, în vârstă de 69 de ani. Veniturile trebuie să crească pentru ca ratele de fertilitate să își revină, spun demografii. La fel ca și pensiile, salariile nu au ținut pasul cu bogăția generată de exporturile Chinei.

Ma Weiguo și colegii săi de sport în aer liber au o situație financiară mai bună decât colegii lor din mediul rural, dar, de asemenea, au și cheltuieli mai mari la oraș.

„Pensia mea este suficientă pentru a mânca și a bea, dar nu este suficientă pentru a merge la doctor”, explică profesorul pensionar Zhang Zhidong, în vârstă de 78 de ani, care primește peste 3.000 de yuani pe lună.

Obligat să facă agricultură și la 71 de ani

Wang Zhanling, un fermier în vârstă de 71 de ani, din satul Quansheng, la aproximativ 100 de kilometri sud de Wudaogang încă mai face agricultură și acceptă slujbe sezoniere, cum ar fi săparea gropilor, pentru a câștiga mai mult. „Corpul meu nu mai suportă, dar tot trebuie să mă descurc”, spune el, adunând grămezi de tulpini de porumb pe care le folosește pentru a-și încălzi casa în timpul iernii, când temperaturile scad mult sub zero grade.

Wang, fermierul din Wudaogang, are doi fii, ambii locuind la 15 kilometri distanță, în orașul Hegang, și câștigând în jur de 3.000 de yuani pe lună din salariu. Cel mai în vârstă, în vârstă de 46 de ani, este șofer de camion. Cel mai tânăr, de 44 de ani, este pompier.

Fiecare dintre ei are câte un singur copil, pentru că „nu au îndrăznit niciodată” să aibă mai mulți, explică Wang Zhanling, citat de Reuters.