În cadrul unei cine private organizate recent la Londra, un ofițer militar britanic de rang înalt a susținut că Occidentul nu are altă opțiune decât să considere Ucraina ca fiind doar o etapă a unei bătălii de un deceniu cu Rusia. „Dacă Ucraina câștigă, Rusia nu va accepta niciodată acest lucru. Dacă Rusia câștigă, va merge mai departe”, a spus el.
În cadrul unei analize realizată de agenția The Guardian, se constată că, cu toate acestea, la Whitehall se tem de oboseală, și se tem că Occidentul, cu durata sa de atenție TikTok și tendința de a obține satisfacții instantanee, nu are hotărârea necesară pentru sacrificiul de ani de zile necesar pentru a învinge Rusia sau chiar pentru a opri valul militar în satele din estul Ucrainei. Această neliniște este împărtășită de Volodimir Zelenskiy, președintele ucrainean, care, într-un discurs ținut săptămâna aceasta la Cannes în fața profesioniștilor din domeniul marketingului, i-a rugat să își folosească ingeniozitatea creativă pentru a menține lumea concentrată asupra luptei țării sale: „Nu lăsați lumea să treacă la altceva”, a spus el.
În cadrul summiturilor se vor face toate eforturile pentru a arăta unitate și hotărâre, dar nu se poate ascunde faptul că acesta este un punct întunecat. Luna trecută, inflația în întreaga zonă euro a crescut peste 8%. Un galon de benzină a depășit 5 dolari (4,09 lire sterline) în SUA. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, cel care înarmează totul, oprește aprovizionarea cu gaz a Europei și blochează aprovizionarea cu cereale a Africii subsahariene. Asistența de securitate acordată de SUA Ucrainei de la începutul invaziei, la 24 februarie, este evaluată la 5,6 miliarde de dolari, dar se estimează că țara are nevoie de 5-7 miliarde de dolari pe lună pentru a funcționa.
Tensiunea crește în Occident
Liderii occidentali simt deja căldura politică. Joe Biden se confruntă cu o înfrângere în alegerile parțiale din noiembrie, iar Donald Trump este acum favorit la casele de pariuri pentru a câștiga Casa Albă în 2024. Emmanuel Macron pare paralizat după ce și-a pierdut majoritatea parlamentară și a văzut cum electoratul francez i-a acordat aproape 90 de locuri „putinistei” Marine Le Pen. Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a pierdut deja alegerile în două landuri și se străduiește să convingă că punctul său de cotitură în materie de apărare reprezintă o schimbare a mentalității germane.
În Italia, premierul Mario Draghi, una dintre cele mai ferme voci europene în ceea ce privește Ucraina, se află sub presiune în legătură cu vânzările de armament către Kiev și a văzut cum ministrul său de externe, Luigi di Maio, a părăsit Mișcarea Cinci Stele pentru a forma un alt grup parlamentar care să-l susțină. În Marea Britanie, Boris Johnson a supraviețuit unui vot de neîncredere în cadrul Partidului Conservator, dar acum pare să vadă în liniile de demarcație interne populiste, și nu în Ucraina, calea sa de salvare. Guvernul condus de socialiști din Spania, care găzduiește summitul NATO de săptămâna viitoare, tocmai s-a văzut anihilat în alegerile provinciale din Andaluzia – anterior bastion al socialismului și unde locuiesc 20% dintre alegătorii spanioli.
Efecte economice devastatoare
În această analiză, este subliniat că nu toate aceste crize pot fi atribuite în mod direct Ucrainei sau unei eventuale simpatii a alegătorilor pentru Putin, dar efectele economice tot mai mari ale războiului cu greu îi fac populari pe actualii președinți. Vechiul adagiu „politica externă nu este importantă până când, dintr-o dată, este foarte importantă” nu a fost niciodată mai adevărat.
Deci, ce să facem? O facțiune condusă de Marea Britanie și Polonia cere ca aceste summituri să fie un consiliu de război dur și onest, care să nu se limiteze la discuții despre concepte abstracte de apărare strategică viitoare, fonduri de investiții globale sau laude autocompătimitoare la adresa democrației. Dacă ucrainenii pierd până la 200 de vieți pe zi, așa cum a recunoscut Kievul, trebuie să existe o regândire strategică, altfel unele dintre marile tendințe – în războiul informațional global, pe câmpul de luptă și în economia mondială – vor continua să meargă în direcția lui Putin.
Boris Johnson a lăsat să se înțeleagă frustrarea sa atunci când i-a spus premierului grec, Kyriakos Mitsotakis, că comunitatea internațională trebuie să „schimbe cadranul în ceea ce privește Ucraina”. Problema sa specifică este numărul de nave deținute de Grecia care transportă petrolul lui Putin, dar în interviurile acordate în presa europeană, Johnson a îndemnat aliații să recunoască faptul că, dacă se continuă, Putin riscă să intre în orice discuție „cu cărțile pe masă”.