Două directive europene acordă salariaților drepturi suplimentare, cu scopul de a-i sprijini să-și echilibreze viața personală cu cea profesională și de a le oferi o mai mare protecție și stabilitate pe piața muncii.
Având în vedere aceste aspecte, angajatorii sunt obligați să ajusteze procedurile interne și documentația corespunzătoare, în scopul de a se conforma reglementărilor legale și, în același timp, de a menține un echilibru în relația de muncă, atât în beneficiul salariaților, cât și pentru desfășurarea eficientă a activității.
Într-un material de opinie al Deloitte Legal se parată că: „Codul Muncii şi alte acte normative au fost modificate, recent, pentru a transpune în legislaţia românească prevederile a două directive unionale care vizează îmbunătăţirea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor, dar şi a celor care au alte persoane în îngrijire (Directiva 1158/2019 – Work-Life Balance), şi asigurarea transparenţei şi previzibilităţii condiţiilor de muncă (Directiva 1152/2019). Aceste modificări au vizat, cu titlu de exemplu, regulile de acordare a concediului paternal, a celui pentru creşterea copilului, precum şi reglementarea concediului de îngrijitor şi a dreptului de a absenta de la muncă pentru anumite situaţii neprevăzute”.
S-a extins concediul paternal
Așadar, s-a extins durata concediului paternal de la cinci la zece zile lucrătoare, pe care tații îl pot beneficia în primele opt săptămâni de la nașterea copilului. De asemenea, tații care finalizează un curs de puericultură au dreptul la un concediu suplimentar de cinci zile lucrătoare pentru fiecare copil.
Pentru a promova o împărțire echitabilă a responsabilităților între părinți în ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului, s-a impus ca cel puțin două luni (în comparație cu o lună, cât era în trecut) din durata totală a concediului să fie efectuate de către părintele care nu a solicitat inițial acest drept.
Concediu de „îngrijitor”
De asemenea, s-a reglementat concediul de îngrijitor, care are o durată de cinci zile lucrătoare pe an calendaristic. Acest concediu este disponibil în situații în care, de exemplu, un membru al familiei sau o persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu salariatul are nevoie de îngrijire din cauza unei probleme medicale grave. Concediul de îngrijitor este neplătit, dar nu suspendă contractul individual de muncă.
„Suplimentar, salariaţii au dreptul de a absenta de la locul de muncă în situaţii neprevăzute, determinate de o urgenţă familială cauzată de boală sau de accident, care impun prezenţa imediată a salariatului. Absenţa pe un astfel de temei poate fi de maximum zece zile lucrătoare pe durata unui an calendaristic şi se recuperează în condiţiile agreate între salariat şi angajator. Fiind o absenţă ce trebuie recuperată, aceasta este plătită de angajator”, mai spune analiza.
În plus, s-au introdus prevederi în legislație privind modalitățile flexibile de organizare a timpului de lucru, inclusiv prin utilizarea formelor de muncă la distanță, program individualizat sau redus. În cazul în care angajatorii refuză solicitările salariaților de a implementa o astfel de organizare flexibilă a timpului de lucru, sunt obligați să își motiveze decizia în scris în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării din partea salariatului, informează Economica.
