Pentru a înțelege impactul pe care inteligența artificială îl poate avea asupra economiei, luați în considerare tractorul. Istoricii nu sunt de acord cu privire la cine a inventat umila mașină. Unii spun că a fost Richard Trevithick, un inginer britanic, în 1812. Alții susțin că John Froelich, care lucra în Dakota de Sud la începutul anilor 1890, se pretează mai bine. Alții subliniază faptul că puțini oameni au folosit cuvântul ,,tractor” până la începutul secolului XX. Cu toții sunt de acord, totuși, că tractorul a avut nevoie de mult timp pentru a se face remarcat. În 1920, doar 4% din fermele americane aveau unul. Chiar și în anii 1950, mai puțin de jumătate aveau tractoare.
Este sau nu inteligenţa artificială benefică?
Speculațiile cu privire la consecințele AI (Artificial Intelligence, Inteligenţă Artificială, tradus din engleză), pentru locurile de muncă, productivitatea și calitatea vieții, sunt la cote maxime. Tehnologia este uluitoare. Cu toate acestea, impactul economic al inteligenţei artificiale va fi atenuat dacă nu va fi adoptat de milioane de firme din afara Silicon Valley. Acest lucru ar însemna mult mai mult decât utilizarea unui chatbot. În schimb, ar implica o reorganizare la scară largă a întreprinderilor și a datelor lor interne. „Răspândirea îmbunătățirilor tehnologice”, susține Nancy Stokey de la Universitatea din Chicago, „este, probabil, la fel de critică ca și inovarea pentru creșterea pe termen lung”.
Importanța răspândirii este ilustrată de Japonia și Franța. Japonia este neobișnuit de inovatoare, producând anual, pe cap de locuitor, mai multe brevete decât orice altă țară, cu excepția Coreei de Sud. Cercetătorii japonezi pot fi lăudați pentru inventarea codului QR (Quick Response, Răspuns Rapid), a bateriei litiu-ion și a imprimării 3D. Însă țara nu reușește să răspândească noile tehnologii în întreaga sa economie. Tokyo este mult mai productivă decât restul țării. Numerarul încă domină. La sfârșitul anilor 2010, doar 47% dintre firmele mari foloseau calculatoare pentru a gestiona lanțurile de aprovizionare, față de 95% în Noua Zeelandă. Potrivit analizei noastre, Japonia este cu aproximativ 40% mai săracă decât s-ar aștepta pe baza inovației sale.
La poluri opuse
Franța este la polul opus. Deși rezultatele sale în materie de inovare sunt medii, Franța este excelentă în ceea ce privește răspândirea cunoștințelor în întreaga economie. În secolul al XVIII-lea, spionii francezi au furat secrete de inginerie din marina britanică. La începutul secolului XX, Louis Renault l-a vizitat pe Henry Ford în America, învățând secretele industriei auto. Mai recent, foști experți în inteligență artificială de la Meta și Google au fondat Mistral AI la Paris. De asemenea, Franța tinde să facă o treabă bună în ceea ce privește răspândirea noilor tehnologii din capitală la periferie. În prezent, diferența de productivitate în Franța între o firmă de top și o firmă de nivel mediu este mai puțin de jumătate din cea din Marea Britanie.
Pe parcursul secolelor XIX și XX, întreprinderile din întreaga lume au devenit mai „franțuzești”, noile tehnologii difuzându-se tot mai rapid. Diego Comin și Martí Mestieri, doi economiști, găsesc dovezi că „diferențele dintre țări în ceea ce privește întârzierile de adoptare s-au redus în ultimii 200 de ani”. Electricitatea s-a răspândit în economie mai repede decât tractoarele. A fost nevoie de doar câteva decenii pentru ca folosirea informaticii la birou să treacă pragul de adoptare de 50%. Internetul s-a răspândit și mai repede. În general, difuzarea tehnologiei a contribuit la impulsionarea creșterii productivității în secolul XX.
Populaţia adoptă tehnologiile mai rapid ca niciodată
De la jumătatea anilor 2000, însă, lumea a devenit japoneză. Este adevărat, consumatorii adoptă tehnologia mai repede ca niciodată. Potrivit unei estimări, TikTok, o aplicație social-media, a trecut de la zero la 100 de milioane de utilizatori într-un an. Chatgpt însuși a fost aplicația web cu cea mai rapidă creștere din istorie până când Threads, un rival al Twitter, a fost lansat luna aceasta. Dar întreprinderile sunt din ce în ce mai precaute. În ultimele două decenii au apărut pe piață tot felul de inovații uluitoare. Chiar și așa, potrivit celor mai recente estimări oficiale, în 2020 doar 1,6% dintre firmele americane au folosit învăţarea automată. În sectorul manufacturier american, doar 6,7% dintre companii folosesc imprimarea 3D. Doar 25% din fluxurile de lucru din întreprinderi se află în cloud, un număr care nu s-a mișcat în jumătate de deceniu.
Poveștile de groază abundă. În 2017, o treime dintre băncile regionale japoneze încă mai foloseau COBOL, un limbaj de programare inventat cu un deceniu înainte ca omul să aterizeze pe Lună. Anul trecut, Marea Britanie a importat dischete, MiniDiscuri și casete în valoare de peste 20 de milioane de lire sterline (24 de milioane de dolari). O cincime din firmele din lumea bogată nu au nici măcar un site web. Guvernele sunt adesea cei mai mari infractori – insistând, de exemplu, asupra formularelor pe hârtie. Estimăm că birocrațiile din întreaga lume cheltuiesc 6 miliarde de dolari pe an pe hârtie și tipărituri, aproximativ la fel de mult în termeni reali ca la mijlocul anilor 1990.
Cei mai buni și restul
Rezultatul este o economie cu două niveluri. Firmele care adoptă tehnologia se îndepărtează de concurență. În 2010, lucrătorul mediu din cele mai productive firme britanice producea bunuri și servicii în valoare de 98.000 de lire sterline (în banii de astăzi), care au crescut la 108.500 de lire sterline până în 2019. Cei de la cele mai slabe firme nu au înregistrat nicio creștere. În Canada, în anii 1990, creșterea productivității firmelor de frontieră a fost cu aproximativ 40% mai mare decât cea a firmelor care nu sunt de frontieră. Din 2000 până în 2015, aceasta a fost de trei ori mai mare. O carte scrisă de Tim Koller de la firma de consultanță McKinsey și colegii săi constată că, după ce au clasificat firmele în funcție de randamentul capitalului investit, percentila 75 a avut un randament cu 20 de puncte procentuale mai mare decât mediana în 2017 – dublu față de diferența din 2000. Unele companii văd câștiguri uriașe în urma achiziționării de noi tehnologii; multe nu văd deloc.
Deși aspectele economice pot părea abstracte, consecințele din lumea reală sunt extrem de familiare. Oamenii care folosesc tehnologii vechi au de suferit, împreună cu salariile lor. În Marea Britanie, salariile medii la cele mai puțin productive 10% din firme au scăzut ușor din anii 1990 – chiar dacă salariile medii la cele mai bune firme au crescut puternic. Potrivit lui Jan De Loecker de la Ku Leuven și a colegilor săi, „majoritatea creșterii inegalității între lucrători se datorează creșterii diferențelor salariale medii între firme”. Ce a mers, atunci, prost?
Deşi inovatoarea, încă văzută prost
Trei posibilități explică răspândirea mai redusă: natura noilor tehnologii, concurența lentă și creșterea reglementărilor. Robert Gordon de la Universitatea Northwestern a susținut că „marile invenții” din secolele XIX și XX au avut un impact mult mai mare asupra productivității decât cele mai recente. Problema este că, pe măsură ce progresul tehnologic devine mai incremental, difuzarea încetinește și ea, deoarece companiile au mai puține stimulente și se confruntă cu mai puține presiuni concurențiale pentru a se moderniza. Electricitatea a furnizat lumină și energie pentru a alimenta mașinile. În schimb, cloud computing-ul (literal ,,computerizarea in nori”) este necesar doar pentru cele mai intensive operațiuni. Inovațiile mai noi, cum ar fi învățarea automată, pot fi mai dificil de utilizat, necesitând mai mulți lucrători calificați și un management mai bun.
Ar putea AI să spargă tiparele, răspândindu-se în economie mai repede decât alte tehnologii recente? Poate. Pentru aproape orice firmă, este ușor de imaginat un caz de utilizare. Gata cu administrația! Un instrument care să îmi completeze taxele! Covid-19 ar putea, de asemenea, să fi injectat o doză de dinamism în economiile occidentale. Se înființează noi firme în cel mai rapid ritm din ultimul deceniu, iar lucrătorii își schimbă mai des locul de muncă. Tyler Cowen, de la Universitatea George Mason, adaugă că firmele mai slabe ar putea avea un stimulent special pentru a adopta ai, deoarece au mai mult de câștigat.
De asemenea, AI poate fi integrată în instrumentele existente. Mulți programatori – poate majoritatea – folosesc deja ai în mod curent datorită integrării sale în instrumentele de codare de zi cu zi prin intermediul CoPilot de la Github. Procesoarele de text, inclusiv Microsoft Word și Google Docs, vor lansa în curând zeci de funcții AI.
Beneficii, dar şi costuri
Pe de altă parte, cele mai mari beneficii ale noilor forme de inteligență artificială vor veni atunci când firmele se vor reorganiza în întregime în jurul noii tehnologii; de exemplu, prin adaptarea modelelor de inteligență artificială pentru datele interne. Acest lucru va necesita timp, bani și, în mod crucial, un impuls competitiv. Culegerea datelor este obositoare, iar rularea celor mai bune modele este înfricoșător de costisitoare, o singură interogare complexă pe cea mai recentă versiune a Chatgpt poate costa între 1 și 2 dolari. Executați 20 de interogări într-o oră și ați depășit salariul mediu orar american.
Aceste costuri vor scădea, dar ar putea dura ani de zile până când tehnologia va deveni suficient de ieftină pentru a fi implementată în masă. Șefii, îngrijorați de confidențialitate și securitate, declară în mod regulat pentru The Economist că nu sunt dispuși să trimită datele lor pentru a modifica modelele care trăiesc în altă parte. Sondajele realizate în rândul întreprinderilor mici nu sunt încurajatoare. Unul, realizat de GoDaddy, o companie de găzduire web, sugerează că aproximativ 40% dintre acestea din America nu sunt interesate de instrumentele AI, informează The Economist.
