Încă de când războiul din Ucraina abia se profila, Riadul a început să fie curtat intens de marii jucători politici ai lumii. Pentru că cel mai mare exportator mondial de petrol are acum puterea de a înclina balanța fie în favoarea Rusiei, fie în cea a statelor occidentale, în frunte cu SUA. Cum tinde așadar Arabia Saudită să se poziționeze în actualul context?
Până în 1938, când în Arabia Saudită a fost descoperit pentru prima dată țițeiul, aici trăia o populație nomadă, care ducea o existență modestă. Între timp, PIB-ul țării a crescut de la 5,3 de miliarde de dolari în 1970, la 700,1 miliarde de dolari în 2020. Și totul grație rezervelor uriașe de gaze naturale și de petrol, care au propulsat-o rapid în rândul celor mai bogate țări ale lumii.
Rezervele de gaze naturale ale Arabiei Saudite au fost evaluate, conform auditului efectuat de DeGolyer and MacNaughton, la 9.200 miliarde metri cubi, ceea ce o plasează pe locul cinci în lume. Iar rezervele ei de petrol au fost estimate în 2019 de Ministerul saudit al Energiei la peste 263 miliarde barili, ceea ce o plasează pe locul al doilea în lume, după Venezuela.
Arabia Saudită e totodată cel mai mare exportator de petrol din lume și cel mai important membru al Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC). Totuși, ea nu e și cel mai mare producător. Conform datelor prezentate pentru anul 2022 de Wordpopulationreview.com, SUA produc 11.567.000 de barili de petrol pe zi, Rusia – 10.503.000, iar Arabia Saudită, 10.225.000.
Conform unei analize publicate de Insidesaudi.com și realizate pe baza datelor valabile pentru intervalul 2017-2019, 72% din țițeiul saudit și produsele conexe au fost vândute în perioada respectivă în țările asiatice, iar restul de 30% în SUA, în unele țări europene, în Africa de Sud și Brazilia. Dintre statele asiatice, cel mai mare consumator de petrol saudit era în 2017 Japonia, cu 21%, urmată de China, cu 17% și Coreea de Sud, cu 14 %. Pentru aceste țări asiatice extrem de puternice, Arabia Saudită este de altfel pricipala sursă de petrol.
Cum a ratat Stalin o uriașă oportunitate
URSS a fost prima țară cu care Regatul Arabiei Saudite a stabilit relații diplomatice. Ele au început în 1926, la inițiativa rușilor, care doreau să se apropie de saudiți pentru a contracara influența britanicilor. Kremlinul a apelat la Karim Khakimov, un musulman sovietic de descendență tătără.
Cu un curaj care i-a adus porecla de Lawrence sovietic al Arabiei, primul consul general a traversat deșertul în bătaia focurilor de armă, pentru a ajunge la reședința lui Ibn Saud, fondatorul Arabiei Saudite, și a-i preda o notă oficială prin care i se recunoștea statutul de rege. În timp, s-a dovedit însă că saudiții nu se lasau ușor manipulați din punct de vedere politic, dar și că sovieticii nu erau dispuși să le permită musulmanilor din URSS să participe la pelerinajul la Mecca. Iar relațiile s-au răcit.
În 1937, Stalin l-a convocat pe Khakimov la Moscova, iar apoi l-a arestat și l-a executat, pe motiv că ar fi fost spion. Gestul l-a revoltat pe regele saudit, care se împrietenise cu diplomatul sovietic. Dar la doar două luni de la execuție, americanii au descoperit în Dhahran uriașe zăcăminte de țiței, ceea ce a determinat Moscova să încerce în 1938 numirea unui nou șef al misiunii diplomatice din Jeddah. Regele nu numai că a refuzat numirea, dar a și rupt relațiile diplomatice cu URSS, pe motiv că aceasta căuta să incite la revoluție în lumea islamică. Regele saudit a deschis în schimb larg calea cooperării cu SUA.
Saudiții și americanii – o relație sub semnul întrebării
Relațiile diplomatice cu SUA au fost stabilite în 1933 și s-au dezvoltat într-o veritabilă alianță. Washingtonul i-a oferit Arabiei Saudite protecție și susținere militară, în schimbul unei aprovizionări sigure cu petrol, al cărui preț e stabilit în dolari. În plus, americanii s-au făcut de regulă că nu observă existența în regat a unor probleme precum încălcarea drepturilor omului, iar saudiții au sprijinit în linii mari operațiunile de politică externă ale SUA.
Aceaste ultime aspecte ale cooperării bilaterale au funcționat totuși cu sincope. Iar în ultimii ani, relațiile s-au degradat. Un scandal major a fost stârnit de asasinarea jurnalistului „Washington Post” Jamal Khashoggi, despre care agențiile americane de informații au concluzionat că a fost ordonată de însuși prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman.
Un alt subiect sensibil e cel al războiului purtat din 2015 încoace de Riad împotriva rebelilor șiiți houthi din Yemen, care s-a soldat cu adevărat dezastru umanitar. SUA, care exportă către Arabia Saudită echipamente militare în valoare de miliarde de dolari și au susținut efortul de război al Riadului, au început treptat să dea înapoi. Președintele Joe Biden a declarat răspicat că „războiul din Yemen trebuie să se încheie” și chiar i-a numit pe saudiți „paria”.
Dar relațiile bilaterale s-au mai răcit și din motive de altă natură. Din 2010, când a început revoluția petrolului de șist, SUA au produs tot mai mult petrol, până când au devenit numărul unu în lume. Iar asta a avut darul de a le reduce drastic americanilor dependenta de saudiți, dar și de a tulbura apele pieței petrolului.
Războiul de dinainte de război
Cum SUA a produs tot mai mult petrol, piața a fost treptat inundată, iar prețul acestui țițeiului a cunoscut o scădere dramatică: de la peste 114 dolari pe baril în 2014, la circa 27 de dolari în 2016. Căutând să salveze situația, Riadul și Moscova au convenit să coopereze în gestionarea prețului petrolului, creând „OPEC+”, o alianță informală a producătorilor OPEC și non-OPEC.
Până în ianuarie 2020, statele OPEC+ și-au redus din producție, pentru ca prețurile să rămână la un nivel cât decât convenabil. Însă apoi a izbucnit pandemia, iar cererea de petrol s-a prăbușit. Când OPEC a decis să reducă și mai mult producția, Rusia s-a opus, ceea ce a marcat sfârșitul parteneriatului neoficial și o scădere cu 10% a prețului petrolului. În 8 martie 2020, saudiții au anunțat discounturi, ceea ce a declanșat o nouă prăbușire a prețului la petrol. Plus o scădere a rublei cu 7%. Colac peste pupăză, deși cererea era în continuare redusă din cauza pandemiei, (consumul global scăzând din martie până în aprilie cu 30%), atât Arabia Saudită cât și Rusia au anunțat că-și vor spori producția.
Exasperați, americanii au decis să intervină. La 2 aprilie, președintele Donald Trump l-a sunat pe prințul moștenitor al Arabiei Saudite, amenințându-l că va retrage sprijinul militar al SUA, dacă OPEC și aliații săi nu reduc iar producția. În aceeași dată, prețul petrolului din SUA s-a majoratcu 25% – cea mai mare creștere de o zi din istorie. Bătălia a fost câștigată, dar nu și războiul. Deși saudiții și alți mari producători au acceptat să-și reducă producția, ceea ce a pus oficial capăt acestei lupte a prețurilor, piața a continuat să fie volatilă. În 20 aprilie, cotația petrolului WTI pentru contractele futures cu livrare în luna mai s-a prăbușit de pildă atat de mult, încât a ajuns pentru prima dată în istorie în teritoriu negativ.
Un tovarăș regăsit
Relațiile dintre saudiți și ruși au fost cel mult călduțe în anii care au urmat prăbușirii URSS. Iar războiul civil din Siria i-a găsit pe fiecare în altă tabără. Se crede că Riadul s-ar fi oferit atunci să-și reducă producția de petrol, dacă Rusia renunța la susținerea acordată lui Bashar al-Assad. O dovadă în plus că atunci când e vorba de anumite valori, saudiții sunt gata să sacrifice din câștiguri.
Din 2017, relațiile dintre ruși și saudiți s-au îmbunătățit. Riadul a îndemnat SUA să renunțe la sancțiunile impuse Moscovei, în schimbul ajutorului oferit de Rusia în a pune capăt prezenței militare în Siria. Riadul a renunțat și la susținerea acordată în trecut rezoluțiilor ONU care condamnau acțiunile Rusiei.
La rândul ei, Rusia și-a retras reprezentarea diplomatică din capitala yemenită și a susținut Riadul în disputa cu Canada, afirmând că „politizarea problemelor vizând drepturile omului este inacceptabilă”. După asasinarea lui Khashoggi, Putin a spus că Rusia „nu poate începe să-și strice relațiile” cu Arabia Saudită, în condițiile în care „nu știm ce s-a întâmplat de fapt”. Iar în decembrie 2018, rușii i-au atenționat pe americani să nu se amestece cumva în linia de succesiune a tronului saudit, pentru a împiedica venirea la putere a Prințului Mohammed bin Salman. Nu este așadar de mirare că acesta, considerat azi conducătorul de facto al țării și căruia americanii i-au adus reproșuri dure, vizând între altele situația produsă în Yemen și asasinarea lui Khashoggi, pare acum să încline mai mult către Rusia.
După cum a demonstrat-o însă istoria, cu saudiții nu se știe niciodată. Deși sunt pragmatici, ei sunt dispuși uneori și să renunțe la bani în favoarea unor valori pe care le consideră mai înalte. În contextul războiului din Ucraina, nu pot fi descriși deocamdată decât ca nealiniați. Dar să lăsăm faptele să vorbească. Și să decidem singuri, pe baza lor, cum s-a poziționat Arabia Saudită și către cine înclină balanța.
O scurtă cronologie
Nici nu începuse bine războiul din Ucraina când mai mulți oficiali din Orientul Mijlociu şi SUA au declarat pentru „Wall Street Journal” (WSJ) că prinţul moştenitor saudit şi şeicul din EAU au refuzat săptămâni întregi să discute cu Biden, care dorea majorarea producției de petrol. Cei doi ar fi reacționat astfel din cauza lipsei de sprijin a administrației Biden în războiul din Yemen și a relansării negocierilor privind acordul nuclear cu Iranul.
În 3 martie, Prințul Mohammed bin Salman anunța că a fost sunat de Putin și s-a oferit să medieze discuțiile dintre Moscova și Kiev. Iar în aceeași perioadă, presa relata că șase companii ruse de apărare sancționate de SUA au expus arme la World Defense Show, organizat la Riad. La sfârșitul lui martie, Arabia Saudită şi EAU au explicat că se opun excluderii Rusiei din OPEC+, întrucât „dacă cerem unui membru să iasă, asta ar însemna că majorăm preţurile”. În plus, „în Arabia Saudită şi, de asemenea, în Emirate, separăm lucrurile. Când intrăm în clădirea OPEC, lăsăm politica afară”.
Tot în martie, s-a mai întâmplat un lucru extrem de grav din perspectivă americană: potrivit WSJ, saudiții ar fi luat în considerare să accepte pentru o parte a exporturilor de petrol yuani, în locul dolarilor. Mai mult, China curtează Arabia Saudită cu vânzări de arme și, în curând, e așteptată la Riad și o vizită a președintelui Xi Jinping, care va consolida probabil încă și mai mult apropierea celor două țări.
Dați fiind toți acești factori, e ușor de înțeles de ce, în luna aprilie, presa internațională scria că relațiile dintre saudiți și americani n-au fost niciodată mai proaste. Încercând să dreagă busuiocul, Biden l-a trimis pe directorul CIA în vizită la Prințul Mohammed bin Salman și a numit în sfârșit un nou ambasador la Riad. Un ambasador de la care se speră între altele să medieze relațiile dintre saudiți și israelieni. Dacă lucrurile merg bine, saudiții ar putea căpăta acces la o conductă sigură prin care să-și transporte petrolul din Marea Roșie direct în Marea Mediterană și, prin urmare, în Europa.
În loc de concluzie: PIB-ul Arabiei Saudite a explodat în 2022
Trăgând linia, se pare că Riadul n-a avut până acum decât de câștigat de pe urma războiului izbucnit în Ucraina. Nu numai că este curtat în toate felurile, atât de SUA, cât și de Rusia și China, dar sectorul petrolier a înregistrat o creştere de 20,4% în primul trimestru faţă de primul trimestru din 2021. Iar asta a permis ca PIB-ul real să atingă în primul trimestru cea mai mare rată de creştere din ultimii zece ani, cu 9,6%. În plus, acțiunile gigantului petrolier Saudi Aramco au crescut cu 30% în 2022, acesta depășind astfel Apple și devenind cea mai mare companie din lume în funcţie de valoarea de piaţă.
10.225.000 de barili de petrol pe zi produce Arabia Saudită
20.110,32 de dolari a fost în 2020 PIB-ul Arabiei Saudite pe cap de locuitor
9,6% – cu atât a crescut PIB-ul Arabiei Saudite în T1 din 2022
