Istoria României unite sub forma Vechiului Regat începe printr-un asasinat politic la cel mai înalt nivel. Barbu Catargiu, primul premier al României, și-a pierdut viața la doar câteva luni după preluarea mandatului. Care au fost cauzele asasinatului și ce legătură avea cu reforma agrară?
Alexandru Ioan Cuza a rămas în istoria națională drept domnul sub care se realizează Mica Unire, adică unirea principatelor de la 1859. Chiar dacă a fost un mare succes politic la vremea respectivă nu a durat mult timp până la începerea unor mari scandaluri politice. Unul dintre ele a avut în prim-plan reforma agrară, care era considerată de Cuza o necesitate pentru modernizarea României.
În anul 1859 Alexandru Ioan Cuza este ales ca domn în Moldova și Țara Românească. Cu toate acestea, Convenția de la Paris stipula formarea unei noi entități statale, Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, dar cu două instituții ale domniei, două Adunări Legislative și două guverne. Marile Puteri își doreau o unire de fațadă, însă o parte din ele au acceptat rapid numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor principate. Totuși, primul premier al țării a fost numit în 1862, când cele două Adunări Parlamentare au fost unite și s-a format un singur guvern, condus de Barbu Catargiu.
Cine era Barbu Catargiu?
Barbu Catargiu s-a născut într-o veche familie de boieri din Țara Românească, descendenți pe linie directă ai domnului Constantin Brâncoveanu. Face parte din elitele școlite în afara țării în spiritul literaturii iluministe, fiind unul dintre cei care au îmbrățișat idealul național al unirii. A studiat dreptul, istoria, filosofia și economia, toate la Paris, principalul aliat al principatelor în idealul unirii.
Își începe cariera politică odată ce începe să frecventeze cercurile „Societății Filarmonice”, fiind un opozant al lui Alexandru Ghica și Gheorghe Bibescu. Din 1837 devine membru în Adunarea Obștească a Țării Românești, iar cinci ani mai târziu este numit director al Departamentului Dreptății. Barbu Catargiu a avut o soție de origine rusă, Caterina Parravicini, cu care a avut un singur copil.
Refuză să participe la evenimentele din 1848, fiind un opozant al pașoptiștilor. Era conservator de orientare politică, iar la nivel social un susținător al boierimii, clasă din care făcea la rândul său parte. Este un personaj aparte în epocă, mai ales în contextul în care nu se implică în Adunările ad-hoc din 1857 care aveau să numească viitorul domn, pe Alexandru Ioan Cuza. Pentru un scurt timp chiar i-a contestat statului lui Alexandru Ioan Cuza, susținând alegerea lui Gheorghe Bibescu ca domn al Țării Românești.
Primul premier al României
Cu toate acestea Barbu Catargiu este numit de Alexandru Ioan Cuza în anul 1862 ca premier și este însărcinat cu formarea primului guvern al României după Mica Unire. Acesta devenise un lider conservator, dar avea și experiență în administrație, fiind fost ministrul de finanțe în Țara Românească și șef al guvernului din Muntenia în perioada aprilie – mai 1861 (când încă existau două guverne). La momentul în care este desemnat de Cuza cu formarea guvernului, era liderul mișcării conservatoare și al majorității parlamentare.
La scurt timp după preluarea funcției Barbu Catargiu a prezentat Adunării Legislative un proiect de lege agrară. Legea nu prevedea împroprietărirea pe loturile pe care țăranii le lucrau, ci acordarea unui „pământ comunal” care să cuprindă trei pogoane pentru fiecare familie. Un alt aspect important al reformei agrare propuse de Catargiu era „libera învoială”, adică moșierul, care este stăpân pe terenul său, alegea modul în care țăranul avea să-l răsplătească pentru pământul cedat.
Opoziția liberală s-a revoltat în fața acestui proiect deoarece nu era diferit față de cel prezentat de Comisia centrală de la Focșani, mai precis țăranii nu primeau pământul pe care îl munceau de generații. Ca reacție, mulți liberali au demisionat din Adunarea Legislativă, care era controlată de conservatorii lui Barbu Catargiu și care erau de acord cu proiectul său de lege. Începe o luptă politică ce duce la înăsprirea legislației împotriva presei, care era folosită ca instrument de propagandă în epocă.
Asasinarea lui Barbu Catargiu
Pe data de 11 iunie 1862, de aniversarea a 14 ani de la revoluția din 1848, opoziția liberală a organizat o demonstrație pe Dealul Filaretului. În aceeași zi majoritatea parlamentară avea de gând să voteze reforma agrară a lui Catargiu. După terminarea ședințelor din Cameră, Barbu Catargiu nu-și găsește trăsura și este invitat de Nicolae Bibescu, prefectul poliției, să fie condus acasă. Când trăsura a trecut pe sub clopotnița Mitropoliei, Barbu Catargiu a fost împușcat în cap, iar la locul crimei a fost găsit un pistol ruginit, conform Historia.
Nicolae Bibescu a fost unul dintre suspecții investigați în caz, însă Gheorghe Bogati a fost desemnat ca fiind asasinul premierului. Guvernul a decretat 20 de zile doliu național și i-a ridicat lui Barbu Catargiu o statuie lângă turnul Mitropoliei, unde a fost ucis, care a rămas în picioare până astăzi.
La doar trei zile după asasinat Adunarea Legislativă votează reforma agrară a lui Barbu Catargiu, însă Alexandru Ioan Cuza, din poziția de domn, nu sancționează legea. În anul 1864, după lovitura de stat și numirea lui Kogălniceanu premier, este adoptată reforma agrară.
