E în buricul târgului, loc unde e teribil de greu să găsești loc de parcare, dar asta n-ar trebui să conteze. Să stai în București și să nu fi mers la un concert la Ateneul Român e ca și cum ai locui în Paris și n-ai merge să vezi Turnul Eiffel.
Istoria lui te obligă să… înveți istorie. Apoi, dacă ar exista o istorie a Advertisingului sau Marketingului românesc, punch-line-ul ”Dați un leu pentru Ateneu” ar fi expresia maximă a creativității unui copywriter avant la lettre.
Visând la Ateneul Român
În anul 1865, lua fiinţă Societatea Literară „Ateneul Român” din iniţiativa lui Constantin Esarcu, Vasile Alexandrescu Urechea şi Nicolae Kretzulescu. Instituţia dorea propagarea cunoştinţelor folositoare poporului prin intermediul unor cursuri şi conferinţe publice.
La iniţiativa grupului de intelectuali, în anul 1885, începe construirea unui nou sediu al societăţii: Palatul Ateneul Român.
Ateneul şi grădina din faţa acestuia sunt aşezate pe locul în care în 1730 era „Livada lui Văcărescu”, proprietatea poetului Ienăchiţă Văcărescu.
Un leu, atât
Costurile însă depășeau cu mult puterea grupului de literați. Așa că, Ateneul Roman a fost construit în 2 ani, între 1886 şi 1888, construcţia acestuia fiind finanţată prin colecta publică. Asta, în urma organizării unei loterii naţionale, punându-se în vânzare 500.000 de bilete în valoare de 1 leu.
Apelul adresat cetăţenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societăţii Ateneul Român, s-a dovedit de o rară eficiență: “Daţi un leu pentru Ateneu!”.
În anul 1886, arhitectul francez Albert Galeron, cel care mai realizase în Bucureşti Palatul Băncii Naţionale (1880–1885) şi arhitectul român Constantin Băicoianu întocmesc planurile. Ei sunt ajutaţi de arhitecţii renumiţi ai vremii: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino.
Apărat de cutremur…
Galeron recomanda folosirea structurii metalice circulare peste tamburul de cărămidă, ca fiind cel mai indicat în această situaţie. „Această osatură constituie un ansamblu foarte solid şi indicat în particular ţărilor supuse cutremurelor de pământ“, spune el
Astfel, el a fost printre primii proiectanţi care a luat în calcul riscul seismic specific zonei ţării noastre, precum şi oraşului Bucureşti.
… sau obligat de cai?
Pe de altă parte, se menționează că forma circulară a fost impusă de faptul că pe locul amintit trebuia să se ridice un circ şi un manej de cai. Iar construcţia manejului începuse deja, sub patronajul Fundaţiei Ecvestre Romane.
Fundaţia circulară ”i-a obligat” pe Galeron şi Băicoianu să proiecteze clădirea într-o formă circulară şi să-i adauge un acoperiş de forma unei cupole.
Ateneul are aspectul unui templu grecesc ionic, cu șase coloane frontale și două laterale, faţada principală fiind construită în stil neoclassic.
Bijuteria arhitectonică a fost dat în folosinţă pe 14 februarie 1888, deşi lucrările încă nu au fost finalizate până în anul 1897. În sălile Ateneului au început să aibă loc conferinţe, expoziţii de pictură, concerte ale Societăţii Filarmonice Române.
Provinciile revin la mamă
Între anii 1919–1920 clădirea Ateneului a fost folosită de autorităţile statului din acea vreme ca sediu al Camerei Deputaţilor. Pe 29 decembrie 1919, în sala mare a Ateneului, Camera a votat ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei cu România.
În anul 1924, subsolul a fost transformat, astfel încât să permită înfiinţarea a doua săli de cinema şi a doua săli circulare pentru expoziţii.
În anul 1944, avioanele germane cantonate la Otopeni au pornit, din ordinul lui Hitler, un atac sistematic asupra Bucureştiului.
Atacul a avut loc în 24 şi 25 august, atât ziua cât şi noaptea, fiind atinse o serie de edificii de însemnătate din Capitală. Printre aceste obiective s-a numărat şi palatul Ateneului Român.
Dimensiuni și stil
Ateneul are o înălţime totală de 41 m şi este construit în stil neoclasic, cu elemente de decoraţie tipice arhitecturii franceze de sfârşit de secol.
În prezent, sala mare de concerte are 28,50 m diametru, 16 m înălţime şi o capacitate aproximativă de 794 locuri.
Faţada construcţiei este întoarsă spre apus şi conţine un peristil format din şase coloane ionice, care dau clădirii aspectul unui templu grecesc antic.
Zidul peristilului, aflat deasupra uşilor de intrare în palat, prezintă 5 medalioane în mozaic. Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupul, Matei Basarab şi regele Carol I.
În interiorul palatului existau săli de expoziţie, săli de proiecţie cinematografică, o bibliotecă, un depozit cu cărţi (aproximativ 10.000), o sală mare de conferinţe sau concerte şi Pinacoteca Statului.
Fresca
Fresca, lată de 3 m, se întinde pe o lungime de 75 m şi cuprinde 25 de episoade din istoria românilor:
- Traian pătrunde în Dacia. Împăratul , lângă podul peste Dunăre de la Turnu Severin.
- Colonizarea Daciei. În fundal se vede monumentul de la Adam-Clissi. Legionarii pătrund în Dacia.
- Contopirea dacilor cu romanii.
- La orizont o sentinelă romană străjuieşte hotarul. Norii negri simbolizează apropiatele invazii barbare.
- Invazia barbarilor.
- Începutul vieţii româneşti patriarhale. Norii se risipesc, iar populaţia ridică locuinţe şi sălaş de închinăciune.
- Statornicirea: ţăranul român îşi pregăteşte armele: arcul şi securea.
- Descălecatul: de peste munţi se iveşte un cavaler călare, pe care populaţia îl primeşte cu pâine şi sare.
- Statul Militar: Mircea cel Bătrân parlamentează cu trimişii turci.
- Statul Administrativ: În curtea Mănăstirii Moldoviţa, Alexandru cel Bun împarte dregătoriile statului
- Cruciada românilor: Iancu de Hunedoara, Vlad Dracul şi Ştefan al doilea ridică o oaste pentru izgonirea turcilor.
- Vremea lui Ştefan cel Mare. Un ţăran îşi face lance din fierul coasei. Ştefan primește titlul de „Ostaş al lui Christ”.
- Epoca de pace şi credinţă. Neagoe Basarab şi familia să ies din Biserica episcopală de la Curtea de Argeş (deasupra lojii României).
- Epoca lui Mihai Viteazul. Domnitorul întregitor al neamului se pregăteşte să intre în Alba Iulia.
- Epocile culturale: Matei Basarab, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncoveanu.
- Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan. Cei trei eroi sunt prezentaţi în faţa bisericii de la Ţebea (Ţara moţilor).
- Domnul Tudor în fruntea pandurilor intra în Bucureşti. Alături apare episcopul Argeşului şi o culă, indicând originea lui Tudor Vladimirescu.
- Anul 1848, în Transilvania cu Avram Iancu care porneşte la lupta.
- Anul 1848, în Ţara Românească şi Moldova. Bonjuriştii fraternizează cu ţăranii.
- Alexandru Ioan Cuza împroprietăreşte ţăranii. În planul al doilea apare Kogălniceanu.
- Unirea Principatelor în 1859. Două femei în costume naţionale deapănă acelaşi fir.
- Carol I şi războiul de independenţă. Domnitorul primeşte un steag capturat de la inamic. În scena apare şi I.C. Brătianu.
- Realizarea întregirii naţionale: 1918. Pe front soldaţi între sârme ghimpate.
- Regele Ferdinand I şi România Mare. La Alba Iulia regele şi regina Maria. În suita apare generalul Berthelot.
- Ultima scenă ar fi trebuit să-l reprezinte pe Carol al II-lea. Acum avem poporul cu steaguri, care sărbătoreşte înfăptuirea României Mari.
