Publicația YENI ŞAFAK publică o analiză din care este foate ușor să înelegem că Turcia deja își construiește noua poziție vizavi de Europa, poziție care derivă în mare parte de hub de gaze rusești convenit între Putin și Erdogan. Iată ce scrie Yeni Șafak
SUA au reacţionat dur la decizia ţărilor OPEC+ de a reduce producţia de petrol. Au susţinut că această decizie este „echivalentă cu sprijinul acordat Rusiei”. Au ameninţat Arabia Saudită cu retragerea militarilor din ţară.
Presiuni și poziții
În acelaşi timp, SUA forţează Europa să iasă din ecuaţia energetică rusă. Doresc să slăbească Rusia şi să menţină sub controlul lor Uniunea Europeană şi NATO. Energia este unul dintre instrumentele acestui plan.
Uniunea Europeană este dependentă într-o măsură importantă de SUA în domeniul securităţii, iar de Rusia în domeniul energiei. După atacul de zilele trecute gazoductele Nord Stream au fost oprite. Washingtonul îndeamnă Uniunea Europeană „să rupă legătura cu Rusia”.
Obiectivul Germaniei este ca bătrânul continent să reducă dependența de SUA şi Rusia. După ce în primele zile ale războiului din Ucraina a primit permisiunea pentru un buget al apărării de 100 de miliarde de euro, pe care a smuls-o de la Statele Unite în schimbul acordării de sprijin Kievului, a venit propunerea cancelarului Germaniei, Olaf Scholz, de a se înfiinţa „Armata UE şi o forţă rapidă de atac până în 2025”.
Iernile ce vor să vie
Este incertă foia de parcurs a Europei, care a decis să-şi reducă cu 2/3 dependenţa energetică de Rusia. Experţii cred că Europa va traversa această iarnă. Dar ce va fi în viitor este o enigmă. Răspunsul pe care un diplomat al Uniunii Europene l-a dat oficialului turc care a spus „Fiţi pregătiţi pentru un uragan de gradul 5” sintetizează situaţia: „Anul acesta aşteptăm unul de gradul 4, dar la anul vom căuta cu lumânarea un uragan de gradul 5”.
Opţiunile Uniunii Europene sunt limitate. În afara acordului semnat cu Azerbaidjanul în luna iulie, care prevede creşterea capacităţii TANAP (Conducta Trans-Anatoliană de Gaze Naturale nu mai există altceva. Resursele din Irak, Iran, Israel şi Mediterana de Est sunt celelalte alternative pentru Uniunea Europeană. Ruta cea mai fiabilă pentru ca aceste resurse să ajungă în Europa este Turcia. Cu alte cuvinte, calea de ieşire a Uniunii Europene din această situaţie dificilă din energie trece prin Turcia.
Hub-ul care face din Turcia o mare putere
În aceste condiţii, propunerea lui Putin de a crea în Turcia un centru de distribuţie a energiei este – pentru cei care pot citi fotografia – destul de importantă. Este o nouă mutare pe tabla de şah. Discuţiile tehnice legate de acest subiect încă nu au fost lansate. Însă unele elemente din declaraţii ne dau indicii. Conform acestora, ruşii cer construirea unui nou gazoduct paralel cu TurkStream, cer crearea unui centru de distribuţie de gaze naturale în Turcia, cer ca gazele naturale ruseşti către Europa să fie livrate prin Turcia şi cer ca preţul gazelor naturale să se stabilească în Turcia.
Preşedintele Erdoğan a declarat: „La cea mai recentă întâlnire, am fost de acord cu domnul Putin în acest punct. Vom crea o linie pentru gazul turcesc (atenţie la sublinierea ‘gazul turcesc’) care vine din Rusia”. Adică Ankara este interesată de proiect. Văzând ambele feţe ale medaliei. Calculând oportunităţile şi ameninţările.
La ce se așteaptă Ankara
Războiul din Ucraina nu va dura la nesfârşit. Atunci când războiul se va încheia, realităţile pieţei -cel puţin în energie- vor impune noi colaborări. Cu acest proiect, Turcia va putea face investiţii în perioada post-război.
De asemenea, Ankara îşi poate asuma rolul de mediator pe care l-a jucat între Ucraina şi Rusia în criza cerealelor, în schimbul de prizonieri, în negocierile desfășurate la /Palatul/ Dolmabahçe şi în domeniul energiei, pe axa Rusia – Occident. Mai mult, pe lângă propunerea lui Putin, ar putea livra odată cu gazul rusesc şi gaze din Azerbaidjan, Turkmenistan, Irak, Iran şi Israel. Europa are nevoie de gaze naturale. Ţările Uniunii Europene, şi în primul rând Germania, vor sprijini această alternativă.
Rămâne de văzut cum va afecta relaţiile cu Statele Unite o astfel de poziţie strategică. Rolul important pe care Turcia l-a jucat în criza ucraineană forţează SUA să stabilească relaţii mai echilibrate cu Ankara. Conform analizei Ankarei, în această nouă situaţie, SUA doresc să ţină Turcia aproape de blocul occidental şi să o determine să participe la sancţiunile împotriva Rusiei.
Mișcările americane
Trei evoluţii ce au avut loc într-o săptămână confirmă acest lucru. Senatul SUA a eliminat din proiectul bugetului apărării propunerea care prevedea condiţionarea vânzărilor de avioane F-16 către Turcia – conform ştirilor primite de Ankara la intervenţia directă a lui Biden. Ambasadorul SUA în Turcia, Jeffrey Flake, a avut cuvinte de apreciere la adresa Turciei pentru rolul jucat în Ucraina şi a declarat :”Nu suntem nici de partea Greciei, nici de partea Turciei”. Iar adjunctul secretarului trezoreriei, Elizabeth Rosenberg, a venit în Turcia şi a oferit oamenilor de afaceri informaţii despre sancţiunile împotriva Rusiei.
Washingtonul arată clar că se va opune unui proiect care va atenua sancţiunile împotriva Rusiei. Dar în ciuda acestui fapt, nu a putut ridica obiecţii faţă de politica externă raţională, echilibrată şi pacifistă promovată de Turcia în Ucraina. Iar în ceea ce priveşte energia, /SUA/ ar trebui să fie pregătite pentru o formulă a Ankarei, care nu va putea fi respinsă de nimeni.
