La 4 februarie 1789, la primele alegeri prezidențiale, George Washington a fost ales în unanimitate președinte al Statelor Unite. Cu 69 de voturi electorale, Washington a obținut sprijinul fiecărui elector participant. De atunci, niciun alt președinte nu a mai intrat în funcție cu un mandat universal pentru a conduce.
Între 15 decembrie 1788 și 10 ianuarie 1789, alegătorii prezidențiali au fost aleși în fiecare dintre state. La 4 februarie 1789, Colegiul electoral s-a reunit. Zece state au exprimat voturile electorale: Connecticut, Delaware, Georgia, Maryland, Massachusetts, New Hampshire, New Jersey, Pennsylvania, Carolina de Sud și Virginia. New York, însă, nu a reușit să prezinte o listă de electori. Carolina de Nord și Rhode Island nu au putut participa, deoarece nu ratificaseră încă Constituția. După ce a fost stabilit în cele din urmă un cvorum, Congresul a numărat și a certificat numărătoarea voturilor electorale la 6 aprilie.
George Washington, alegerea evidentă pentru președinte
George Washington a fost atât o primă alegere evidentă pentru președinte, cât și posibil singura alegere cu adevărat viabilă. Era atât un erou național, cât și fiul favorit al Virginiei, cel mai mare stat la acea vreme. Washington a urcat la președinție cu experiență practică, după ce a fost comandant-șef al Armatei Continentale în timpul Revoluției Americane și președinte al Convenției Constituționale din Philadelphia din 1787.
În conformitate cu articolul II din Constituție, fiecare alegător din Colegiul Electoral avea două voturi. Candidatul care a primit majoritatea voturilor a fost ales președinte.
Candidatul care obținea al doilea cel mai mare număr de voturi în Colegiul electoral, fie că era vorba de majoritate sau de pluralitate, era ales vicepreședinte. În spatele lui Washington, John Adams, care mai recent ocupase funcția de prim ambasador al SUA în Marea Britanie, a terminat cu 34 de voturi electorale și a devenit primul vicepreședinte al Statelor Unite. Fiind din Massachusetts, alegerea lui Adams a oferit administrației un echilibru regional între Sud și Nord, conform mountvernon.org.
Washington a fost chemat de „vocea Țării lui” la conducere
Alți candidați care au primit mai multe voturi electorale au fost John Jay, Robert Harrison, John Rutledge, John Hancock și George Clinton. Cinci candidați și-au împărțit cele șapte voturi rămase. La aflarea veștii alegerii sale decisive, Washington a pornit de la Mount Vernon pentru a-și ocupa locul în istoria prezidențială. Deși cuprins de o mare neliniște, Washington s-a prezentat la datorie „în ascultare de chemarea publică” și a explicat că „vocea Țării mele m-a chemat”.
La 30 aprilie 1789, la Federal Hall din New York City, prima capitală a Statelor Unite, Washington a depus jurământul prezidențial. Cu mâna pe Biblie, un „volum sacru” împrumutat de la o lojă masonică locală și cunoscut ulterior sub numele de „Biblia inaugurală a lui George Washington”, el a spus: „Eu, George Washington, jur solemn că voi îndeplini cu fidelitate funcția de președinte al Statelor Unite și că voi păstra, proteja și apăra, în măsura posibilităților mele, Constituția Statelor Unite„. În acel moment, cancelarul statului New York, Robert Livingston, cel care a depus jurământul primului șef al executivului, a exclamat: „Trăiască George Washington, președinte al Statelor Unite!”.
Despre George Washington
George Washington, supranumit și„ Părintele Țării sale”, general american și comandant suprem al armatelor coloniale în Revoluția Americană (1775-1783) și ulterior primul președinte al Statelor Unite (1789-1797).
Ca prim președinte al națiunii, Washington a fost un exemplu pentru ceilalți președinți. El a elaborat modul în care națiunea urma să negocieze tratate cu alte țări. El a decis modul în care președintele urma să selecteze și să primească sfaturi de la membrii cabinetului. De asemenea, a stabilit practica de a ține un discurs periodic despre starea Uniunii, o actualizare anuală a situației țării. A numit judecători federali și a înființat servicii guvernamentale de bază, cum ar fi băncile. În calitate de președinte, s-a străduit, de asemenea, să țină noua țară departe de războaiele cu nativii americani și cu națiunile europene.
În timpul mandatului de președinte al lui Washington, New York City a fost capitala temporară a națiunii; apoi Philadelphia, Pennsylvania. Deși Washington a ajutat la planificarea unei capitale naționale permanente, președinția sa s-a încheiat înainte ca guvernul federal să se mute în orașul numit ulterior în onoarea sa: Washington, D.C.
