Pe data de 3 septembrie 1783, se semna Tratatul de la Paris între Franța și Marea Britanie și între Statele Unite ale Americii și Marea Britanie la finele războiului american de independență.
Acest tratat este ratificat, ulterior, la data de 14 ianuarie 1784 de către Congresul Statelor Unite. Tot la această dată s-a încheiat, formal, Războiul Revoluționar American dintre Regatul unit al Marii Britani și Cele 13 foste colonii britanice din America de Nord.
Tratatul de la Paris
Războiul de independență american (1775-1783) a fost un conflict mondial. În acesta au fost implicate nu doar Statele Unite și Marea Britanie, ci și Franța, Spania și Țările de Jos. Procesul de pace a adus Statele Unite, aflate la început de drum, în arena diplomației internaționale. Astfel, a jucat împotriva celor mai mari și mai bine stabilite puteri de pe glob.
Cei trei negociatori americani John Adams, Benjamin Franklin și John Jay s-au dovedit a fi pregătiți pentru scena mondială. Aceștia au atins multe dintre obiectivele urmărite de Statele Unite. Două prevederi cruciale ale tratatului au fost recunoașterea britanică a independenței Statelor Unite și delimitarea granițelor care să permită expansiunea americană spre vest.
Tratatul poartă numele orașului în care a fost negociat și semnat. Ultima pagină poartă semnătura lui David Hartley, care a reprezentat Marea Britanie. Tot acolo, se găsesc și semnăturile celor trei negociatori americani, care și-au semnat numele în ordine alfabetică, conform archives.gov.
Cu toate acestea, mai multe documente ale tratatului pot fi considerate originale. În acest caz, reprezentanții Statelor Unite și ai Marii Britanii au semnat cel puțin trei originale. Două dintre acestea se află în Arhivele Naționale.
Ce conține documentul original al Tratatului de la Paris
Pe unul dintre documentele originalele semnate, semnăturile și sigiliile de ceară sunt dispuse pe orizontală. Pe cel de-al treilea, acestea sunt dispuse pe verticală. În plus, au fost realizate copii certificate de mână pentru uzul Congresului. Unele transcrieri online ale tratatului omit Delaware de pe lista fostelor colonii, dar textul original menționează Delaware.
Prin termenii tratatului de la Paris dintre Statele Unite și Marea Britanie, Marea Britanie a recunoscut independența Statelor Unite. Recunoașterea teritorială a fost cu granițe generoase până la râul Mississippi, dar a păstrat Canada.
Accesul americanilor la pescuitul din Newfoundland era garantat. Navigația pe Mississippi urma să fie deschisă atât Marii Britanii, cât și Statelor Unite. Creditorii niciuneia dintre cele două țări nu urmau să fie împiedicați în colectarea datoriilor. Congresul avea să recomande statelor ca loialiștii americani să fie tratați în mod echitabil și să li se restituie proprietățile confiscate.
