Se împlinesc 102 ani de când insulina a fost folosită pentru prima dată pentru tratarea unui om de diabet. Acest lucru s-a întâmplat la data de 11 inauarie 1922.
Atunci, insulina a fost folosită pe un băiețel de doar 14 ani. Acesta era grav bolnav de diabet de tip 1. Micuțul Leonard Thompson a devenit, astfel, prima persoană ce a primit o injecție cu insulină. Acest lucru s-a întâmplat în Canada, la Toronto General Hospital.
Insulina, o salvare a oamenilor diabetici
În doar 24 de ore, nivelul extrem de ridicat al glicemiei al lui Leonard a scăzut. Acesta a dezvoltat atunci un abces la locul injecției. De asemenea, băiețelul încă mai avea un nivel ridicat de cetone.
Leonard a primit o a doua injecție la 23 ianuarie 1922. De data aceasta a fost un succes deplin, iar nivelul de zahăr din sângele lui Leonard a devenit aproape normal, fără efecte secundare evidente. Pentru prima dată în istorie, diabetul de tip 1 nu era o condamnare la moarte.
Insulina a fost descoperită de Sir Frederick G Banting, Charles H Best și JJR Macleod la Universitatea din Toronto în 1921. Aceasta a fost ulterior purificată de James B Collip. A fost una dintre cele mai mari descoperiri medicale din istorie. Ea a continuat să salveze milioane de vieți în întreaga lume. De asemenea, a declanșat un secol de descoperiri despre diabet.
James Collip este cel cu ajutorul căruia a fost dezvoltată o formă mai concentrată și mai pură de insulină. Atunci, aceasta a ajuns să fie suficient de sigură pentru a fi testată pe oameni.
Lumea are o nouă salvare
La 3 mai 1922, Macleod a anunțat descoperirea insulinei comunității medicale internaționale. Acesta a prezentat o lucrare intitulată „efectele produse asupra diabetului de extractele de pancreas”, la o reuniune a Asociației Medicilor Americani din Washington. A fost prima dată când echipa a folosit cuvântul „insulină”. Audiența i-a aplaudat în picioare pe cercetători.
La 23 ianuarie 1923, Banting, Collip și Best au primit brevetele americane pentru insulină și pentru metoda folosită la fabricarea acesteia. Cu toții au vândut aceste brevete Universității din Toronto pentru 1 dolar fiecare. Banting a declarat în mod faimos: „Insulina nu-mi aparține mie, ci lumii”. El dorea ca toți cei care aveau nevoie de ea să aibă acces la ea.
Premiul Nobel, primit doi ani mai târziu
Odată cu răspândirea veștilor despre succesul insulinei, cererea a crescut vertiginos. Cercetătorii au început să își îmbunătățească tehnicile de producție a insulinei, astfel încât aceasta să poată fi produsă în cantități mult mai mari. Eli Lilly a devenit primul producător care a produs insulină în masă, iar în octombrie 1923 a început să livreze prima cantitate comercială de insulină.
În semn de recunoaștere a descoperirii care le-a salvat viața, Banting și Macleod au primit împreună Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1923. Banting a împărțit jumătatea sa din banii premiului cu Best, iar Macleod a împărțit cealaltă jumătate din banii premiului cu Collip.
