Astăzi, 21 iunie este Ziua Națională a Groenlandei, marcând cea mai lungă zi din an fiind solstițiul de vară. 21 iunie este, de asemenea, ziua aniversară a intrării în vigoare a Legii privind autoguvernarea Groenlandei.
Deși, în mod oficial, face încă parte din Regatul Danemarcei, Groenlanda a dobândit autonomie într-o serie de domenii odată cu adoptarea acestei legi. Legea a înlocuit Legea privind autonomia internă, care a intrat în vigoare în urmă cu 40 de ani anul acesta.
Legea privind autonomia a fost în vigoare timp de treizeci de ani, până la referendumul din 2008, când alegătorii groenlandezi au votat în favoarea adoptării unei legi privind autonomia guvernamentală. De data aceasta, sprijinul pentru o mai mare independență a Groenlandei a fost chiar mai mare decât în 1979, cu 75% în favoarea acestuia (prezența la vot a fost de 71,96%).
Actul de autoguvernare îi recunoaște pe groenlandezi ca popor în temeiul dreptului internațional (preambul), face din groenlandeză limba oficială a Groenlandei, dă dreptul Groenlandei de a fi reprezentată în cadrul misiunilor diplomatice daneze (deși Groenlanda poate fi solicitată să plătească pentru aceste cheltuieli) și acordă Groenlandei putere asupra activităților sale legate de resursele minerale.
De asemenea, legea prevede în mod specific că poporul groenlandez va decide asupra independenței Groenlandei și că un acord privind independența față de Danemarca necesită un referendum în Groenlanda și aprobarea parlamentului danez. Afacerile externe rămân în continuare în responsabilitatea guvernului danez.
Legea include două liste de domenii de responsabilitate care, în timp, vor fi transferate Groenlandei, potrivit Blogs.
Relația Groenlandei cu Uniunea Europeană
Un fapt interesant despre Groenlanda este că aceasta s-a retras de fapt din Comunitățile Europene. Când Danemarca a aderat la Comunitățile Europene în 1973, în urma unui referendum național din 1972, groenlandezii s-au opus puternic; rezultatul din Groenlanda a fost de 70% împotrivă față de 63% în favoarea Danemarcei în ansamblu. Ca urmare, Danemarca a aderat în 1973, dar fără sprijin popular în rândul groenlandezilor. La acea vreme, Groenlanda avea aceeași autonomie ca un județ danez. După ce a obținut autonomie în 1979, Groenlanda a organizat un referendum public în 1982 și a decis (cu 52% pentru) să părăsească Comunitățile Europene.
Se pare că ministrul pentru afaceri sociale al Groenlandei, Moses Olsen, a declarat
Confirmăm relațiile noastre cu Danemarca, și cu Europa, dar ne-am dat seama, de asemenea, că apartenența noastră deplină la Comunitatea Europeană ca „regiune europeană” este inadecvată și nefuncțională împreună cu autodeterminarea noastră stabilită prin autonomia noastră. Normele noastre climatice, cultura, etnia, structura socială, modelul economic și industrial, infrastructura și baza existenței noastre sunt atât de diferite de cele europene încât nu putem fi niciodată egali cu țările sau regiunile europene. (Natalia Loukacheva, The Arctic Promise: Legal And Political Autonomy Of Greenland And Nunavut, 115 (2007)).
