Constituția Poloniei din aprilie a fost legea generală adoptată prin actul Sejm-ului polonez la 23 aprilie 1935. Aceasta a introdus în cea de-a doua Republică Poloneză un sistem prezidențial cu anumite elemente de autoritarism.
În 1935, scopul era elaborarea Constituției, ținând cont de punctul de vedere și ideile lui Piłsudski. Prin urmare, în conformitate cu practicile anterioare, au fost folosite trucuri juridice în deplină cunoștință de cauză că acestea încălcau prevederile Constituției și regulamentele Sejm-ului care erau în vigoare la acea vreme.
Constituția din Polonia
La protestele opoziției, prințul Janusz Radziwiłł a răspuns că „insistența și lupta cu utilizarea prevederilor statutare, care ar putea fi înțelese într-un fel sau altul, este amuzantă, este un joc copilăresc, [care] nu ține cont nu numai de ceea ce se întâmplă în Polonia, ci și de ce fel de revolte au loc în întreaga lume”. Având în vedere situația dezastruoasă atât la nivel global, cât și intern [așa cum a subliniat Radziwiłł], respectarea unei prevederi legale stricte părea irelevantă.
Constituția nu a schimbat atât de mult echilibrul forțelor politice, cât a schimbat în mod fundamental sistemul de stat. Diviziunea puterii Montesquieu a fost ruptă. Conform noii legi fundamentale, „puterea unică și indivizibilă” se afla în mâinile președintelui, conform polishhistory.pl.
Legea a introdus ideea că statul este un bun comun al tuturor cetățenilor. De asemenea, a limitat puterile Sejm-ului și ale Senatului. A consolidat totodată autoritatea președintelui Poloniei. Președintele era responsabil pentru alegerea membrilor guvernului, care, la rândul său, era responsabil în fața parlamentului. De asemenea, acesta avea dreptul de a demite parlamentul înainte de încheierea mandatului și numea o treime dintre senatori, comandantul-șef al armatei poloneze și inspectorul general al forțelor armate.
Ce s-a schimbat în 1935?
Acesta nu numai că era șeful puterii executive. El a preluat și controlul asupra sistemului judiciar, anterior independent, precum și asupra Sejm-ului și Senatului, adică asupra puterii legislative. Pe de altă parte, situația politică a fost schimbată în mod fundamental de noua lege electorală.
Aceasta a lichidat principiul proporționalității, introducând atât organisme speciale cu liste electorale dirijate, controlate de partidul de guvernământ, cât și două tipuri diferite de locuri de deputați. Rezultatul acestei acțiuni a însemnat că opoziția a fost lipsită de orice posibilitate de a câștiga alegerile.
