Studiu: Câți bani sunt cheltuiți pentru trecerea la ora de vară?

Ora de vară costă 750 de euro

Profesorul Joan Costa-i-Font a efectuat cercetări care arată că ora de vară are un impact semnificativ asupra sănătății și bunăstării noastre, implicând costuri economice de peste 750 de euro pe cap de locuitor în fiecare an.

În 2019, Parlamentul European a aprobat o propunere de a renunța la ora de vară (DST), în urma unei consultări publice care a înregistrat o susținere covârșitoare pentru abolirea DST, precum și cel mai mare număr de răspunsuri înregistrate vreodată într-o consultare publică organizată de Comisia Europeană.

Deși publicul resimte puternic impactul negativ al trecerii la ora de vară, decidenții politici par să fie ezitanți în luarea unei decizii clare sau a unor măsuri decisive pentru eliminarea acestei practici. Un nou studiu realizat de Joan Costa-i-Font, profesor de economie a sănătății la LSE, subliniază amploarea costurilor DST asupra sănătății și bunăstării individuale, aspecte care pot fi până acum neglijate semnificativ. Acesta reprezintă un semnal de alarmă pentru decidenții implicați în dezbaterea privind DST.

„Am identificat efecte negative asupra somnului și sănătății fizice, precum și asupra stării de oboseală, stresului, precum și asupra sănătății mintale”, a declarat profesorul.

Probleme, probleme

Problema constă în pierderea efectivă suferită de indivizi în urma reducerii bruște a timpului din rutina lor zilnică, explică profesorul Costa-i-Font. „Prin avansarea ceasurilor cu o oră în primăvară, reducerea timpului disponibil pentru indivizi în programul lor duce la apariția unor noi constrângeri de timp în zilele următoare tranzitiei. Am observat efecte negative asupra somnului și sănătății fizice, precum și asupra stării de oboseală, stresului și potențialelor efecte asupra sănătății mintale. Efectele secundare ale trecerii la ora de vară sunt semnificative.”

Descoperirile profesorului Costa-i-Font confirmă creșterea evidențelor privind impactul asupra sănătății al tranzitiei de primăvară la ora de vară, care poate fi adesea sever. În zilele de după trecerea la ora de vară, există o creștere a riscului de atac de cord, a numărului total de spitalizări și a numărului de vizite la medic. Participanții la studiu au indicat, de asemenea, o tendință de a se simți „slăbiți” și „mai puțin energici” în zilele de după schimbarea ceasului.

În ceea ce privește bunăstarea, studiul arată că tranziția DST amplifică senzația de grabă a oamenilor și îi face să simtă că „abia se descurcă” în ziua următoare. Timpul petrecut în timpul liber scade cu aproximativ 10 minute după tranziție, iar concluziile indică o scădere a satisfacției de viață cu aproximativ 1,44%.

Perspectivele nu sunt pozitive

Perspectivele nu sunt pozitive nici din perspectiva productivității economice. După cum notează profesorul Costa-i-Font, „observăm o creștere a numărului de ore lucrate cu aproximativ 40 de minute în lunile care urmează tranzitiei, în timp ce ora la care începe lucrul rămâne aceeași. Acest lucru sugerează că respondenții dorm cu cel puțin o oră mai puțin în prima zi și, ca rezultat, productivitatea lor individuală este afectată.” În societățile unde calitatea somnului este deja o problemă, pierderea unei ore în timpul tranzitiei duce la efecte agravate în primele șase zile, potrivit profesorului Costa-i-Font.

În termeni monetari, rezultatele sunt remarcabile, explică profesorul Costa-i-Font: „Am calculat costurile fiecărui impact și le-am comparat cu orice beneficii cunoscute ale DST. Analiza noastră cost-beneficiu arată că renunțarea la DST ar fi asociată cu beneficii sociale echivalente cu un venit suplimentar de aproximativ 754 de euro pe cap de locuitor pe an.”

Proiectul a monitorizat 30.000 de persoane pe o perioadă de 30 de ani, între 1984 și 2018. Chestionarele au acoperit domenii precum satisfacția vieții, satisfacția somnului, îngrijirea copiilor, sănătatea fizică și emoțională, bunăstarea, munca, timpul liber și gestionarea timpului. Urmează ca cercetătorii să calculeze costurile medii ale fiecărui impact asupra sănătății fizice, bunăstării și productivității pentru a le atribui o valoare monetară.

Sunt și beneficii?

Profesorul Costa-i-Font explică cum funcționează acest lucru: „De exemplu, în cazul în care tranziția de primăvară DST duce la o creștere a internărilor în spital cu trei puncte procentuale, iar costul mediu al unei internări la spital în Germania este de aproximativ 150 de euro pe zi, costul economic al unei creșteri a probabilității de a fi internat într-un spital pentru o noapte în ultimul an poate fi calculat la aproximativ 34 de euro pe cap de locuitor pe an.

„La fel, știm că ora de primăvară este asociată cu o creștere a orelor de lucru cu 40 de minute. Salariul mediu pe oră în Germania este de aproximativ 37 de euro, iar o creștere a orelor de lucru cu 40 de minute costă astfel aproximativ 25 de euro pe cap de locuitor.”

În mod interesant, cercetarea arată că există beneficii asociate cu tranziția de toamnă, deși nu s-a dovedit a fi suficient de puternice pentru a depăși negativele în primăvară. Ca atare, economiile ar putea încă să câștige 754 de euro pe cap de locuitor în fiecare an odată cu sfârșitul DST, în ciuda avantajelor remarcate pentru sănătate și bunăstare ale zilei de 25 de ore din toamnă.

De ce nu am pus capăt trecerii la ora de vară

Potrivit profesorului Costa-i-Font, există câteva obstacole de înlăturat înainte ca DST să se încheie în Europa și mai departe. Statele vor trebui să stabilească o oră standard, alegând între ora de iarnă sau de vară și vor trebui să decidă cum să gestioneze timpul dintre vecini și partenerii comerciali. Uniunea Europeană, de exemplu, speră să găsească o modalitate de a permite statelor membre să-și aleagă propria oră standard, fără a crea un mozaic de fusuri orare pe tot continentul – nu este o performanță însemnată atunci când țările par să aibă preferințe opuse pentru o iarnă permanentă sau ora de vara. Aceste probleme sunt ceea ce profesorul Costa-i-Font numește „politica timpului”.

Pe tema DST, mesajul cheie al profesorului Costa-i-Font este clar: „Ne costă individual și ca societăți să schimbăm fusul orar de două ori pe an. Sper că, în viitor, factorii de decizie vor acorda mai multă atenție potențialelor consecințe ale politicii asupra sănătății și bunăstării individuale, care, așa cum am văzut cu DST, se traduc adesea și într-un cost economic.”