Pe măsură ce evaluarea Europei cu privire la China a evoluat în ultimii ani, trecând de la a vedea Beijingul ca pe un partener la a-l percepe ca pe un concurent și chiar ca pe un „rival sistemic”, dezvoltarea Inițiativei Belt and Road (BRI) a atras o atenție sporită. În timp ce Beijingul a prezentat BRI o oportunitate de a accelera dezvoltarea economică prin creșterea conectivității, încercarea sa de a-și asigura obiective diplomatice și de securitate prin intermediul inițiativei a pus la îndoială înțelepciunea participării.
Viitoarea traiectorie a BRI în Europa depinde acum de o serie de factori, inclusiv de mediile economice europene și chineze, de modul în care Beijingul leagă inițiativa de obiectivele sale geopolitice și de atractivitatea percepută a diferitelor proiecte BRI.
Cu toate acestea, probabil cea mai importantă variabilă este dacă există alternative liberale și democratice viabile.
Până în prezent, BRI are un istoric inegal în Europa. În timp ce 31 de țări europene, inclusiv 17 membri ai UE, au semnat memorandumuri de înțelegere cu China, mai multe au dat înapoi recent din cauza anxietăților crescânde legate de comportamentul coercitiv al Beijingului și de riscurile potențiale asociate investițiilor chinezești.
Lituania, de exemplu, a blocat investițiile chinezești în portul Klaipėda pe fondul unei dispute diplomatice tot mai mari cu Beijingul. Decizia a urmat atât retragerii Estoniei dintr-un proiect de construire a unui tunel susținut de China, cât și retragerii României dintr-un acord cu China pentru construirea de noi reactoare nucleare la Cernavodă în 2020.
China are succes în centrul și sudul Europei
Grecia și-a intensificat legăturile financiare cu China, iar compania de transport maritim COSCO, deținută de stat, și-a majorat participația în portul Pireu la 67%. Investiții mai recente în alte porturi europene, cum ar fi Tarento, în Italia, care găzduiește o bază cheie a NATO, sugerează că Republica Populară Chineză încearcă să își răspândească succesul de la Pireu pe întregul continent. Între timp, guvernele Ungariei și Serbiei și-au dublat sprijinul financiar și politic pentru calea ferată chineză Budapesta-Belgrad, în ciuda întârzierilor mari și a problemelor de transparență, scrie Politico.
Amestecul de succese și eșecuri sugerează un viitor incert pentru BRI în Europa. În cazul în care întreprinderile occidentale pot oferi cu adevărat multe dintre beneficiile BRI fără riscuri de securitate și de altă natură, finanțarea chineză ar putea să-și piardă din atractivitate. Pe de altă parte, eșecul acestor inițiative ar putea să revină în avantajul Chinei.
Abordările transatlantice și europene față de China sunt deja puternic fragmentate. În timp ce numeroase țări din sudul și centrul Europei continuă să își consolideze legăturile cu Beijingul, Statele Unite și alte țări UE, cum ar fi statele baltice, își înăspresc pozițiile. Între timp, în absența unor alternative concurente, și împreună cu o încetinire economică, creșterea investițiilor chinezești ar putea, de asemenea, să împingă țările care sunt în prezent „pe gard”, precum Germania și Franța, mai aproape de Beijing.
Prin urmare, această lipsă de alternative viabile amenință să tensioneze relațiile din interiorul Europei, precum și relațiile europene cu Washingtonul, reducând eficacitatea măsurilor potențiale menite să contracareze influența chineză malignă. Rezultatul ar fi o pierdere netă a influenței americane și europene, cedând un spațiu mai mare Chinei de a-și afirma poziția de lider atât pe scena mondială, cât și în organizațiile cu responsabilități cheie pentru stabilirea standardelor internaționale.
Pentru a evita acest lucru, partenerii transatlantici au prezentat deja mai multe inițiative pentru a contracara BRI și pentru a promova alternative pozitive la investițiile chinezești și anume Parteneriatul pentru infrastructură și investiții globale (PGII) și Global Gateway.
Americanii declară război BRI
Lansat de administrația președintelui american Joe Biden la summitul G7 din iunie, PGII, denumit inițial Build Back Better World, se angajează să strângă 600 de miliarde de dolari în următorii cinci ani pentru a promova proiecte care să sprijine egalitatea de gen, rețelele sigure și infrastructura digitală și pentru a contribui la tranziția ecologică.
De asemenea, UE a lansat Global Gateway ca inițiativă emblematică în materie de conectivitate în decembrie 2021. Aceasta se străduiește să mobilizeze 300 de miliarde de euro în fonduri publice și private în perioada 2021-2027, pentru investiții în întreaga lume, concentrându-se pe proiecte în domeniul sănătății, al climei și energiei, al tehnologiei digitale, al transporturilor și al educației.
Cu toate că aceste inițiative incipiente au un potențial enorm, eficacitatea lor rămâne însă nedovedită. În plus, analiștii au motive să fie sceptici. Global Gateway a fost deja criticat pentru că nu a alocat noi fonduri pentru inițiative de conectivitate și, în schimb, s-a limitat la a redenumi proiectele actuale. Acest lucru sporește riscul ca inițiativa să devină doar o simplă rețea de proiecte, mai degrabă decât o strategie coerentă de conectivitate care să exploateze fonduri suplimentare.
Așadar, pentru a se asigura că alternativele occidentale au succes, SUA și Europa ar trebui să ia câteva măsuri.
În primul rând, partenerii transatlantici trebuie să consolideze coordonarea între Global Gateway și PGII pentru a evita duplicarea eforturilor. Departamentul de Stat al SUA și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să folosească grupul de lucru „Dialogul SUA-UE privind reziliența Chinei” ca o unealtă de a coordona inițiativele.
În mod similar, Consiliul UE-SUA pentru comerț și tehnologie (TTC) este un alt loc pentru o astfel de coordonare transatlantică, în special în ceea ce privește inițiativele privind infrastructura digitală. TTC a făcut un prim pas în această direcție prin înființarea, în luna mai, a unui grup operativ privind finanțarea publică pentru conectivitatea sigură și lanțurile de aprovizionare cu tehnologie a informației, dar trebuie să se asigure că acest grup operativ dispune de finanțare specifică și că lucrează în coordonare atât cu PGII, cât și cu Global Gateway.
Colaborarea dintre UE și Europa este de bun augur
O altă măsură utilă luată de SUA și Europa ar fi îmbunătățirea colaborării dintre sectorul public și cel privat. De exemplu, achiziționarea de către o firmă americană a șantierului naval Hanjin din Filipine la începutul acestui an ilustrează modul în care o astfel de colaborare poate contribui la menținerea securității naționale a Americii. În mod similar, atât SUA, cât și Europa ar trebui să urmărească să stimuleze companiile să intre pe piețele riscante, folosind instrumente financiare precum finanțarea prin împrumut. Creșterea participației guvernamentale în astfel de proiecte este o altă modalitate de a semnala, de asemenea, încrederea în potențialele investiții în infrastructură.
În cele din urmă, atunci când vine vorba de dezvoltarea infrastructurii digitale, atât SUA, cât și UE ar trebui să fie orientate spre viitor. În timp ce asigurarea securității rețelei 5G este importantă, de exemplu, partenerii transatlantici ar trebui să se orienteze deja către 6G.
Există acum paralele stranii între ceea ce se întâmplă astăzi și ceea ce s-a întâmplat în urma crizei financiare globale și a crizei datoriilor din zona euro. Beijingul a oferit atunci șansa unei infrastructuri rentabile atât Europei, cât și restului lumii, și va încerca, fără îndoială, să facă acest lucru din nou în aceste vremuri de îndreptare actuale.
De data aceasta, însă, UE și SUA trebuie să se asigure că oferă alternative mai bune.
