Cele două inițiative ale UE vizează munca forțată și coerciția economică și blamarea Beijingului pentru acestea vor afecta probabil relațiile cu Beijingul.
Bruxelles va prezenta interdicția privind munca forțată la începutul lunii septembrie – o măsură care va viza produsele fabricate de musulmanii uiguri persecutați în China. Între timp, instituțiile UE negociază cât de dură va fi cea mai nouă armă comercială a sa, menită să facă față amenințărilor economice din partea unor țări precum China.
În cadrul discuțiilor privind ambele politici, experții UE care luptă împotriva Chinei se confruntă cu pragmaticii, aceștia din urmă – în special Germania, care se bazează pe exporturi – temându-se că UE nu își poate permite să supere Beijingul în timp ce reduce legăturile comerciale și energetice cu Rusia.
Și așa nu stăm prea bine
„Relațiile dintre UE și China sunt la un nivel scăzut, dar, fie că ne place sau nu, ne bazăm unul pe celălalt, în special în lupta împotriva schimbărilor climatice”, a declarat Jörg Wuttke, președintele Camerei de Comerț a UE în China.
Unii specialiști susțin că UE ar trebui să tragă învățăminte din relațiile cu Rusia și să se îndepărteze de China pentru a se îndrepta spre parteneri mai apropiați și mai rapizi.
Un oficial european din domeniul comerțului a subliniat necesitatea unei mai mari diversificări și a consolidării instrumentelor de apărare comercială ale UE. „Ne-am angajat pe deplin să ne consolidăm setul de instrumente de apărare comercială și nu vom schimba brusc această strategie din cauza Ucrainei sau a Taiwanului”, a declarat oficialul comercial.
Sentimentul de urgență a fost accentuat în ultimele săptămâni, când Beijingul a exercitat presiuni militare asupra Taiwanului în urma vizitei președintelui Camerei Reprezentanților din SUA, Nancy Pelosi, pe insula democratică autoguvernată, ceea ce a stârnit temeri privind o invazie chineză care ar putea declanșa un răspuns occidental precum cel împotriva Rusiei.
Combaterea muncii forțate
Deputații europeni doresc un embargou la frontierele UE asupra importurilor și exporturilor de produse fabricate sub constrângere, dar Comisia se teme că astfel de măsuri ar putea intra în conflict cu legislația comercială internațională. De asemenea, instrumentul a fost respins de departamentul de comerț al UE, pe care criticii îl acuză că este una dintre cele mai sinofile părți ale Comisiei.
Dar nici măcar sinofilii nu pot ignora situația drepturilor omului din China. În august, un expert al Națiunilor Unite a găsit dovezi „rezonabile” care să demonstreze existența muncii forțate în Xinjiang. Potrivit unui nou raport întocmit de Tomoya Obokata, raportorul special al ONU privind formele contemporane de sclavie, „natura involuntară” a muncii prestate de comunitățile afectate a servit drept „indicatori ai muncii forțate… în multe cazuri”.
Acest lucru pune Comisia într-o situație dificilă, în care încearcă să mențină o relație comercială cu China și, în același timp, să îi țină piept acesteia. Hélène de Rengervé, de la organizația neguvernamentală Anti-Slavery International, a declarat că „ceea ce ne lipsește este cineva care să susțină această problemă… Sentimentul pe care îl am este că [Comisia] încearcă să scoată această propunere de pe birourile lor”. Ea a spus că mișcările Comisiei se simt mai degrabă ca un „proces administrativ fără niciun impact pentru lucrători”.
După luni de zile în care a pasat responsabilitatea inițiativei privind munca forțată între diferite departamente, se așteaptă acum ca Comisia să prezinte o propunere la 13 septembrie. Aceasta dorește să se asigure că interdicția nu este îndreptată doar împotriva Chinei, ci împotriva tuturor formelor de muncă forțată. Dar nu va fi nevoie să citiți prea mult printre rânduri pentru a înțelege pe cine vrea să vizeze mai întâi interdicția.
Combaterea șantajului
De asemenea, Bruxelles-ul își intensifică apărarea pentru a combate ceea ce consideră șantaj economic din partea Chinei și a altor rivali. După ani de zile în care UE s-a plâns că este vulnerabilă în fața partenerilor comerciali care pedepsesc țări individuale din UE, așa-numitul instrument anti-coerciție, care urmează să fie introdus, ar permite Comisiei să impună sancțiuni comerciale împotriva unei țări din afara blocului.
Comisia dorește să prevină un scenariu asemănător celui care a avut loc la începutul acestui an, când Beijingul a întrerupt toate schimburile comerciale cu Lituania ca răspuns la sprijinul diplomatic acordat de această țară Taiwanului. Proiectul de lege nu este destinat unei țări anume, „dar este scris cu China în minte”, a declarat Nikolas Keßels de la lobby-ul industrial german BDI, care susține instrumentul anti-coerciție.
Măsura este menită să descurajeze țările să intimideze UE, dar experții au avertizat că riscă, de asemenea, să creeze o spirală de măsuri de retorsiune care ar putea escalada și mai mult tensiunile.
Închinare către America
Drept urmare, Beijingul a acuzat Bruxelles-ul că se înclină în fața Washingtonului.
„Europa trebuie să își rezolve afacerile interne și să își dea seama cât de mult din anxietatea sa în jurul Chinei provine cu adevărat din China și cât de mult provine din cedarea autonomiei strategice în fața SUA”, potrivit unui editorial din august din Global Times, un organ de presă de stat chinez. „Cu un lanț industrial extrem de complementar și o mare interdependență economică, este de la sine înțeles că războiul comercial nu ar fi trebuit să devină un subiect serios în discuția europeană privind politica față de China.”
Unii europeni sunt de acord că Europa ar trebui să evite un război comercial. „Acest lucru are implicații uriașe în materie de politică externă”, a declarat un diplomat UE despre instrumentul anti-coerciție.
Dar atât Parlamentul European, cât și țările UE se luptă să găsească un echilibru între a avea un arsenal de apărare comercială asertiv și a nu părea prea ostil.
„Trebuie să ne asigurăm că acesta va fi un câine care mușcă”, a declarat eurodeputatul ecologist pentru comerț Reinhard Bütikofer.
Faptul că noile instrumente de apărare comercială se adaugă la legislația anterioară pentru a ajuta UE să abordeze practicile comerciale neloiale nu face decât să crească miza politică. UE a adoptat deja măsuri de filtrare a subvențiilor străine, de limitare a accesului la piața de achiziții publice a UE pentru companiile non-europene și de intensificare a măsurilor antidumping ale UE.
Escaladare
Războiul cu Ucraina și tensiunile Chinei cu Taiwanul au făcut ca actul de echilibru al Europei să fie cu atât mai periculos, mai ales într-un moment în care propria politică externă a Chinei este în contradicție cu cea a Europei.
În timp ce Europa a înghețat Moscova, Beijingul continuă să fie prietenos cu aceasta, invocând prietenia sa „fără limite” în timp ce cumpără petrol rusesc. De asemenea, amenință în mod deschis să „recupereze” Taiwanul prin forță, desfășurând exerciții militare amenințătoare în apropierea insulei, pe care Europa se bazează pentru cea mai mare parte a importurilor de microcipuri.
Europa a abordat uneori cu stângăcie Taiwanul. Șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, nu s-a făcut plăcut Chinei când s-a referit la Taiwan ca la o „țară mică”, ceea ce a dus la o mustrare imediată din partea diplomaților de la Beijing, care consideră că insula face parte din Republica Populară. Continentul riscă, de asemenea, să fie iritat și mai mult, deoarece în toate capitalele UE sunt planificate delegații parlamentare care să viziteze Taiwanul, Bundestagul german programând două călătorii numai în luna octombrie.
China încă mai poate face rău Europei – și Germaniei în special – dacă relația devine mai tensionată.
Un cost uriaș
Potrivit unui studiu al Institutului Ifo pentru cercetare economică din Germania, decuplarea de China ar costa cea mai mare economie a blocului de șase ori mai mult decât Brexit-ul. (Totuși, un politician socialist german a snopit concluziile: „Doar de șase ori? Ați simțit multă durere din cauza Brexit-ului?”).
„Nu căutăm decuplarea, dar suntem în mod clar în favoarea diversificării”, a mai spus un oficial german sub rezerva anonimatului.
Berlinul lucrează la o nouă strategie pentru China, care se va îndepărta probabil de abordarea fostului cancelar Angela Merkel, care a dat prioritate afacerilor. În timp ce cele două partide minore ale coaliției de guvernare – inclusiv Verzii, care controlează Ministerul de Externe, principalul responsabil de elaborarea strategiei – sunt în favoarea unei abordări dure, „cancelaria va fi cea care va încerca să o atenueze”, a declarat un diplomat german.
„Dar chiar și așa”, a adăugat diplomatul, „nu ar fi deloc o lectură plăcută pentru Beijing”.”