În noaptea de aprilie când Emmanuel Macron a câștigat victoria realegerilor, toată lumea a observat atmosfera ciudată și slăbită care părea să-l înconjoare.
Fără zâmbete strălucitoare, fără discurs de speranță. Parcă știa deja că sărbătoarea va fi deplasată. Două luni mai târziu, putem vedea că celebrele sale instincte politice erau din nou exacte.
Avea dreptate să fie precaut. Acea victorie a fost într-adevăr un punct culminant, dar imediat a văzut mesajul ei deprimant, implicit – că de la punctele înalte există o singură cale de urmat, și aceea este în jos, scrie BBC despre Emmanuel Macron.
Macron, un lider obosit, pedepsit de alegătorii săi
Rezultatele alegerilor legislative de duminică confirmă că acest al doilea mandat va fi o fiară diferită de primul, dl Macron tăind figura unui lider pedepsit și foarte slăbit.
În loc să se poată baza pe (și, prin urmare, să ignore) o legislatură conformă, președintele se confruntă acum cu o Adunare Națională care nu poate garanta trecerea reformelor sale.
Cu mai puțin de aproximativ 100 de locuri, cu doar o majoritate relativă și nu mai absolută, șeful statului odinioară cuceritorul complet al Parlamentului va fi obligat să negocieze cu opoziția, în special cu republicanii conservatori (LR).
În unele chestiuni vor coopera – de exemplu pentru ridicarea vârstei de pensionare la 65 de ani – dar sprijinul lor va avea un preț. Depinzând de republicanii conservatori, va exista o consecință inevitabilă pentru presupusul guvern centrist al lui Macron, că va începe să arate ca unul de dreapta.
Chiar și în cadrul propriei coaliții, poziția președintelui va fi mai puțin sigură.
Povestea sa se încheie cu un mare eșec
Atât timp cât conform constituției, Emmanuel Macron nu poate îndeplini un al treilea mandat, problema succesiunii este deschisă. La un moment dat ne putem aștepta ca aliați precum fostul prim-ministru Édouard Philippe, care comandă un detașament separat de parlamentari, să înceapă să se joace de-a „lunetistul”.
Dar cea mai evidentă provocare va fi din partea unei opoziții proaspăt revigorate. Și nu o opoziție convențională, ci o nouă coaliție de stânga dominată de un aport tânăr și radical de susținători ai lui Jean-Luc Mélenchon și (surpriză a serii) un nou contingent masiv de extremă dreapta.
Această mișcare de clește de la extreme va face tot posibilul pentru a perturba trecerea noilor reforme, cum ar fi vârsta de pensionare, și susținuți de noua lor legitimitate, ei nu vor ezita să cheme în stradă electoratul atunci când va trebui, scrie BBC.
„Franța va fi foarte greu de guvernat”, spune analistul și sondajul Jérôme Fourquet.
Arhitectul propriilor probleme
Sunt mulți care consideră că domnul Emmanuel Macron a fost arhitectul propriilor probleme. El nu a reușit să profite de impulsul oferit de câștigul său prezidențial pentru a găsi forțele pentru o altă majoritate în parlament.
El abia părea să facă campanie și a așteptat săptămâni înainte de a numi un prim-ministru – Élisabeth Borne – ale cărei talente neîndoielnice nu pot compensa raportul ei slab cu alegătorii.
Au fost momente proaste în presă, precum acuzațiile de viol împotriva unui ministru și fiasco-ul de la meciul de fotbal din Stade de France – când guvernul său a fost perceput pe scară largă ca dând vina pe fanii lui Liverpool pentru a atrage atenția de la adevărata rușine a serii, care a fost delincvența locală.
Marea supriză a serii la alegerile din Franța
Fourquet crede că acest lucru ar fi putut foarte bine să-i fi împins pe unii alegători să aleagă Mitingul Național al lui Marine Le Pen, pentru care până în seara alegerilor cele mai optimiste previziuni erau pentru aproximativ 40 de locuri – jumătate din cât au câștigat.
Poate chiar din momentul de duminică, 24 aprilie, când a aflat că are un al doilea mandat asigurat, domnul Macron a simțit greutatea incomodă a funcției sale. Cu siguranță așa arăta.
Da, mai câștigase cinci ani – dar istoria celor de-a doua mandate din Republica a cincea nu a fost niciodată una fericită. Și da, avea în spate majoritatea francezilor – dar mai mult din respingerea celuilalt decât din dragoste pentru el.
Parcă știa că ce era mai bun s-a terminat.
