Co-fondatorul Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă, Elena Panțâru a avertizat că din cauza birocrației excesive, așteptarea pentru un nou lucrător din spațiul non-UE poate să dureze chiar și un an de zile. Firmele care folosesc astfel de muncitori au și ei probleme, reușesc să ofere cursuri de calificare muncitorilor aduși în țară, iar aceștia după un an de muncă decid să plece în afara României, unde salariile sunt mult mai mari.
„Școlile profesionale nu sunt la un nivel la care să aducă muncitori în construcții în mod imediat. Cred că lucrurile trebuie privite în profunzime. Abordarea părinților, îndrumarea copiilor către școlile profesionale, către sectorul construcțiilor. Acum, părinții vor ca ei să devină economiști juriști, avocați, it-iști.
Toată lumea își dorește altceva dar trebuie să știm bine că e nevoie și de muncitori. Și sunt sigur că sunt copii care pot fi muncitori buni”, spune Irinel Tofan, CEO-ul unei firme importante de construcții din Iași, care apelează de mai bine de un deceniu la muncitori aduși din state non-europene.
Industriile românești devin dependente de muncitorii străini
Elena Panțâru atrage atenția, de asemenea, și asupra faptului că piața muncii ar urma să se blocheze în vara anului 2023. „Să ne uităm în primul rând pe rapoartele ultimilor doi-trei ani. Deci dacă în 2020 noi aveam un contingent de 30.000 de persoane, în 2023 am au ajuns la 100.000 de persoane, de nou admiși pe piața muncii din România. Însă în 2023 avem o mare problemă pe care nu cred că a gândit-o cineva. La sfârșitul anului 2022 legea a fost modificată și cetățenii care doresc să-și schimbe angajatorul pe teritoriul României consumă tot din contingentul persoanelor nou admise pe piața muncii din România.
Deci odată avem un consum pentru cererile noi și a doua oară avem un alt consum pentru cererile pentru cetățenii care sunt deja în România. Dacă ne uităm la niște cifre raportate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, pe site-ul lor, vedem că pe data de 3 mai 2023 în România erau declarate 46.297 de locuri de muncă vacante. Însă pe 9 mai avem deja 52.100 de locuri de muncă vacante. Vedem că această bază de date are o dinamică extraordinară iar în ritmul acesta, noi, Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă din România preconizăm că până la jumătatea lunii iulie sau august vom rămâne fără contingent.
Cererile foarte mari sunt în domenii cum ar fi construcții, HORECA, confecții, conducători auto, transport rutier, agenți de securitate. De aici putem să ne și gândim la o vastă gamă de studii, începând de la studii generale până la studii superioare. Deci nu avem doar muncitori necalificați sau doar anumite categorii în locurile astea de muncă vacante”.
Birocrația în ceea ce privește angajările de personal non-UE este excesivă
Elena Panțâru se plânge și de birocrația excesivă din piața muncii, pe care trebuie să o realizeze în momentul în care dorește să angajeze personal din țări non-europene, care duce la așteptări de până la 12 luni până la finalizarea procesului de angajare.
„Este din ce în ce mai greu să obținem din nou avize de muncă. Dacă un an de zile am avut o gură de aer proaspăt de când modificările legislative ne-au permis să depunem cereri oriunde în România am observat în ultimile 2 luni că primesc programări pentru depunerea documentatiei din ce în ce mai greu. Dacă înainte primeam între 10 și 15 zile în ultimul timp avem chiar o lună jumate, două luni.
Ceea ce înseamnă că nouă ne expira o grămadă de acte. Uitându-mă zilele trecute pe un tabel de la Inspectoratul General pentru Imigrări prin care ne anunțau rata depunerilor am constatat că în două județe din România s-a ajuns deja la cota pentru anul 2024 acum: Tulcea și Constanța, potrivit rfi.ro.
Ori dacă luăm în considerare o cerere pe care o depunem la Imigrări… în așteptarea soluționării trei sau patru luni. Tot atât la ambasadă. Nu cred că cineva este dispus să aștepte un an de zile un lucrător să-i producă efecte. Adică să vină să lucreze, să fie remunerat”.
