Prin întreruperea a mare parte din furnizarea de gaze către Europa, Putin garantează un rezultat similar cu embargourile petroliere din Golf de acum cinci decenii – scăderea cotei de piață.
Prăbușirea armatei Rusiei în nord-estul Ucrainei din ultimele zile dă speranță că, în final, focusul se va muta de pe Moscova.
În războiul energetic, Vladimir Putin are într-adevăr o poziție superioară. Europa plătește considerabil mai mult decât în mod normal pentru aprovizionarea cu gaze, punând moneda în derapaj și economia în pragul recesiunii, argumentează Fickling, pentru Bloomberg.
Cum arată viitorul
Privind dincolo de iarna aceasta, este posibil să vedem cum arma energetică a lui Putin se va întoarce împotriva sa.
Este ușor de trecut cu vederea acum, dar cei mai mari beneficiari ai embargourilor petroliere din anii 1970 nu au fost Riad sau Teheran. Producția de petrol din țările din Orientul Mijlociu a scăzut cu aproximativ 4,6 milioane de barili zilnic între 1972 și 1982. În mod ironic, Moscova a fost cel mai mare câștigător: producția sovietică a crescut cu 4,3 milioane de barili.
Întrerupând aproape întreaga aprovizionare cu gaze către Europa, Putin garantează aproape un rezultat similar cu cel al Golfului în urmă cu cinci decenii – pierzând cota de piață în favoarea furnizorilor alternativi și a noilor surse de energie.
Prin întreruperea a mare parte din furnizarea de gaze către Europa, Putin garantează un rezultat similar cu embargourile petroliere din Golf de acum cinci decenii – scăderea cotei de piață în favoarea unor noi furnizori și a unor surse de energie alternative.
Modul în care Putin își irosește dominația energetică fac obiectul unui interviu fascinant în două părți între expertul în energie de la Universitatea Georgetown, Thane Gustafson, și jurnalistul de la Bloomberg, Liam Denning.
Efectele pe termen lung
Pe termen lung, consumatorii de mărfuri au întotdeauna opțiunea de substituție, un fapt pe care statele de hidrocarburi îl subestimează în permanență în încercarea de a obține avantaje.
Moscova nu se confruntă doar cu rivali sub forma unor giganți exportatori de gaze din Qatar în SUA – livrări care vor curge și mai repede odată ce se vor deschide noi terminale de import – este, de asemenea, provocată de alternative accesibile.
Disponibilitatea gazelor de conductă ieftine din Rusia a fost unul dintre motivele pentru care hidrogenul verde părea puțin probabil să înlocuiască metanul în sistemul energetic al Europei – chiar și la o valoare vizată de 1,80 euro (1,82 USD) pe kilogram până în 2030, sau ceva mai puțin de 17 euro pe megawat/oră. Astăzi, au trecut aproximativ 18 luni de când am văzut valori ale gazului atât de mici.
Orientul Mijlociu a plătit pentru folosirea energiei ca armă în anii 1970, cu recesiunile dela începutul anilor 1980, urmate de o luptă îndelungată pentru a-și recâștiga poziția. Rusia se confruntă cu perspectiva unei eventuale înfrângeri economice și mai răsunătoare.
