Negociatorii de la Bruxelles și Washington se străduiesc să rezolve o dispută de cinci ani privind oțelul și aluminiul, care datează de la decizia fostului președinte american Donald Trump de a impune tarife vamale la importurile europene. Ei au timp până în octombrie pentru a ajunge la un acord, dar sunt încă atât de departe unul de celălalt încât oficialii europeni se tem acum că șansele unui acord sunt minime.
Acordul UE cu SUA, problematic
În lipsa unui acord, ambele părți ar putea reimpune tarife comerciale în valoare de miliarde de dolari pentru bunurile celeilalte părți – care ar putea să se extindă mult dincolo de oțel și să lovească produse precum vinurile franceze, romul american, vodca și blugii din denim.
În timp ce negociatorii americani încă mai speră că se poate ajunge la timp la un acord, consecințele politice ale unui eșec pentru președintele Joe Biden ar fi grave, exporturile americane urmând să fie afectate chiar înainte de potențiala sa bătălie pentru realegere în 2024. În sens mai larg, o altă rupere a relațiilor comerciale dintre Europa și Statele Unite ar pune și mai multă presiune pe o relație care este deja sub presiune din cauza pachetului de subvenții ecologice pentru industriile americane propus de Biden.
În condițiile în care o China mai asertivă amenință să întrerupă liniile de aprovizionare, iar războiul Rusiei din Ucraina afectează comerțul global, ultimul lucru de care are nevoie comerțul mondial este o nouă criză între principalii aliați occidentali. Șase oficiali UE informați cu privire la discuții se tem că exact asta se va întâmpla.
„Pozițiile de start sunt prea îndepărtate”, a declarat unul dintre oficiali, care a cerut să rămână anonim pentru a discuta chestiuni sensibile. „Concesiile uriașe care ar trebui făcute nu sunt realiste din punct de vedere politic în acest interval de timp”.
Dezacordul transatlantic este o rămășiță de pe vremea lui Trump, care a impus tarife vamale pentru oțel și exporturi europene în valoare de 6,4 miliarde de euro în 2018. Tarifele au fost extrem de sensibile, deoarece Trump le-a impus din motive de securitate națională.
După ce a ajuns la putere, Biden a fost de acord cu o încetare temporară a ostilităților, mai degrabă decât cu o încetare completă a disputei. Obiectivul său a fost ca negociatorii să lucreze împreună pentru a face producția de oțel mai ecologică și pentru a combate supra-capacitatea globală. Obiectivul neoficial al SUA este, de asemenea, de a stopa eliminarea practicată de Beijing asupra oțelului chinezesc, care este fabricat cu mult mai multă energie pe bază de cărbune.
Dar, dacă nu se ajunge la un nou acord până în octombrie, există riscul ca tarifele să revină. Un summit între Biden și liderii UE a fost programat pentru luna octombrie, care ar putea coincide cu ultima etapă a negocierilor privind disputa.
Șoimii din China
Oficialii de la Bruxelles consideră că negocierile în curs de desfășurare reprezintă doar o altă presiune din partea SUA pentru a-i forța să adopte o poziție mai dură față de China. „Limbajul pare scris doar pentru a ataca o țară în mod special”, a declarat unul dintre oficialii europeni.
Discuțiile s-au accelerat abia recent, prin schimbul unui document conceptual al SUA și apoi al unui răspuns al UE. Aceste texte au arătat cât de departe sunt cele două părți în ceea ce privește aspectele cheie, au spus oficialii.
Washingtonul vrea să impună tarife pentru produsele importate din oțel sau aluminiu, care ar crește progresiv în funcție de cât de intensiv este procesul de fabricație, potrivit propunerii consultate de POLITICO.
Țările care aderă la acord, care ar fi deschis națiunilor din afara UE, ar urma să se confrunte cu tarife mai mici, sau deloc, în comparație cu cele care nu aderă.
Răspunsul UE, consultat și de POLITICO, nu include nicio formă de tarife, potrivit oficialilor. Bruxelles-ul se teme că planul american de a impune tarife contravine regulilor Organizației Mondiale a Comerțului, ceea ce este interzis pentru UE.
Un oficial de rang înalt al administrației Biden, care a vorbit sub rezerva anonimatului pentru a discuta despre negocierile în curs, a declarat pentru POLITICO că tarifele nu ar trebui să fie scoase din discuție.
„Acesta este un instrument destul de puternic pentru a impulsiona piața atât pentru a reduce intensitatea carbonului, cât și pentru a reseta terenul de joc pentru a contracara practicile care nu sunt de piață și capacitatea excesivă”, a declarat oficialul american. „Ceea ce am încercat să înțelegem și să răspundem, în parte, este care sunt acele motive pentru care UE are motive de îngrijorare cu privire la o structură de tip tarifar”.
Angajament comun al SUA și UE
Karl Tachelet, director general adjunct al asociației europene a oțelului Eurofer, a declarat: „Nu am văzut nicio ambiție sau viziune reală de a folosi acest lucru ca pe o oportunitate de a aborda problema capacității excedentare sau a decarbonizării. Așa că nu poate duce decât la o confruntare de opinii”.
„SUA și UE împărtășesc un angajament comun de a aborda dubla amenințare a capacității excedentare de pe piață și a crizei climatice, iar administrația Biden este hotărâtă să dezvolte un cadru de mare ambiție care să realizeze aceste obiective pentru lucrătorii noștri și pentru aceste industrii critice”, a declarat Adam Hodge, purtător de cuvânt al Biroului Reprezentantului pentru Comerț al SUA.
Dar înaltul oficial al administrației Biden a susținut că propunerea UE este lipsită de ambiție. Aceasta face „ajustări la limită” fără a ataca efectiv „problema fundamentală” pe care cele două părți au convenit să o abordeze atunci când au anunțat armistițiul.
„Îngrijorarea noastră cu privire la documentul UE este că nu schimbă cu adevărat dinamica comerțului”, a declarat oficialul american.
„Dacă vrem să schimbăm cursul impactului capacității excedentare din afara pieței asupra economiilor de piață precum SUA și UE, precum și să ne gândim cu adevărat la modul în care putem folosi comerțul ca instrument pentru a stimula decarbonizarea, trebuie să producem ceva diferit și mai ambițios”, a adăugat oficialul.
Mai mulți oficiali au declarat că Washingtonul încearcă, de asemenea, să obțină o scutire de la taxa de carbon la frontieră a UE, care impune o taxă pe unele bunuri importate pentru a se asigura că întreprinderile europene nu sunt subminate de produse mai ieftine fabricate în țări cu norme de mediu mai slabe.
O astfel de scutire pentru SUA este un alt refuz pentru Bruxelles. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat că acordarea unei scutiri pentru SUA în ceea ce privește taxa la frontiera de carbon ar constitui o încălcare a normelor OMC și „nu poate fi comparată” cu măsurile americane privind oțelul și aluminiul.
O altă preocupare europeană este că SUA nu ar elimina posibilitatea de a reimpune tarife vamale asupra UE, chiar dacă OMC le-a catalogat drept ilegale. În timpul lui Trump, Bruxelles a susținut că doar o retragere completă a tarifelor ar satisface UE, susținând că taxele au fost o palmă ilegală dată unui aliat.
Înaltul oficial american a declarat că folosirea securității naționale pentru a justifica tarifele – un raționament care ar atrage cu siguranță opoziție la Bruxelles – „nu a făcut parte din conversația noastră cu UE până în prezent”. Dar documentul conceptual al administrației Biden nu a fost scris cu respectarea OMC în prim plan, a adăugat oficialul.
Bruxelles și Washington negociază acum pentru a găsi o zonă de aterizare.
„Ambele părți vin de pe două poziții diferite în această privință”, a declarat unul dintre oficialii europeni, subliniind în același timp că „există un interes reciproc de a găsi o soluție”.
Alții au fost mai pesimiști. Oricum ar fi, un plan B prinde contur în fundal. Mai mulți dintre oficialii europeni au subliniat că UE și SUA pot, de asemenea, să câștige mai mult timp prin prelungirea actualului armistițiu. „Termenul limită este întotdeauna flexibil”, a declarat Uri Dadush, membru al consiliului consultativ Bruegel cu sediul la Washington. „Ambele părți pot fi ușor de acord cu o prelungire”.
